[Istorie] Drumul Talienilor – istorie, prizonieri italieni și unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din România

[utzu]

 

 

 

 

Drumul Talienilor – între istorie și munți

 

Drumul Talienilor este un drum montan construit în timpul Primului Război Mondial în Munții Latoriței, județul Vâlcea. El a primit această denumire datorită prizonierilor italieni („talieni”, cum le spuneau localnicii) aduși aici de armata austro-ungară pentru a-l construi. Astăzi, drumul este un obiectiv turistic și istoric important, cu o lungime de aproximativ 45 km, care leagă Valea Lotrului de zona Ciunget – Malaia.

 

Context istoric

 

După intrarea României în război, în august 1916, zona Lotrului – Voineasa – Vidra a devenit un punct strategic. Armata austro-ungară, sprijinită de trupele germane, avea nevoie de drumuri prin munți pentru a transporta trupe, artilerie și provizii. În această regiune abruptă, greu accesibilă, a fost inițiat proiectul de construire a unui drum militar care să lege Valea Lotrului de văile din nord.

Pentru construcție au fost aduși prizonieri italieni capturați pe frontul din Isonzo, după luptele dintre Austro-Ungaria și Italia. Aceștia au fost organizați în detașamente de muncă și puși să sape manual traseul prin stâncă, să ridice ziduri de sprijin și să amenajeze serpentine. Munca era extrem de grea: altitudini mari, climă aspră, lipsă de echipamente adecvate. Mulți prizonieri nu au rezistat, iar localnicii vorbesc despre cimitire improvizate în zona drumului.

Drumul avea rol militar, nu economic. El permitea deplasarea rapidă a trupelor prin munți și asigura un culoar logistic pentru aprovizionare. Construcția a durat aproximativ doi ani (1916–1918), fiind finalizată spre sfârșitul războiului.

 

Traseu și caracteristici tehnice

 

• Lungime: ~45 km
• Altitudine maximă: ~1.600 m
• Construcție: manuală, realizată prin săparea muntelui și amenajarea de ziduri de piatră pentru susținerea serpentinelor
• Funcție inițială: drum militar pentru armată și logistică
• Stare actuală: drum forestier neasfaltat, folosit în scop turistic și silvic

 

Traseul începe din Voineasa și urcă prin Munții Latoriței, oferind panorame asupra lacului Vidra și crestelor Parângului și Căpățânii. În zona de culme se pot vedea încă urmele vechilor terasamente și ziduri de piatră ridicate de italieni.

 

Mărturii și amintiri locale

 

Localnicii din Voineasa și Malaia păstrează încă povești despre condițiile inumane de muncă. Se spune că:

prizonierii italieni erau cazați în barăci improvizate, sub pază militară;

alimentația era săracă și bolile decimau grupurile de muncitori;

în unele puncte de pe drum se află încă ruine ale construcțiilor de piatră ridicate pentru stabilizare, considerate adevărate lucrări inginerești pentru acea vreme;

au existat cimitire improvizate ale prizonierilor morți, însă astăzi acestea nu mai sunt vizibile.

 

Moștenire istorică

 

Deși drumul nu a mai avut un rol strategic după război, el a rămas ca mărturie a sacrificiului prizonierilor italieni și a ambiției armatei austro-ungare de a controla trecătorile Carpaților. Numele de „Drumul Talienilor” s-a păstrat în conștiința comunităților locale și s-a transmis din generație în generație.

Astăzi, traseul este apreciat atât pentru valoarea sa istorică, cât și pentru peisajele spectaculoase pe care le oferă. Pe lângă turismul montan, drumul este folosit și de cercetători sau pasionați de istorie care încearcă să documenteze și să recupereze poveștile legate de prizonierii italieni din Munții Latoriței.

 

Sursa: Wikipedia

[th3#afk]

Momentul cand italienii munceau ca robii in tara noastra !