Search the Community

COROANA DE OȚEL Pe 30 august 1877, când oștile românești au cucerit reduta Grivița de la Plevna, soldații au capturat trei tunuri otomane ca pradă de război. Nimeni nu știa atunci că din țeava unuia dintre ele se va naște cea mai simbolică coroană regală din istorie - Coroana de Oțel a României. Carol I a avut o idee revoluționară. În loc să-și facă o coroană din aur și pietre prețioase, ca toți regii Europei, a cerut ca însemnul regalității să fie turnat din oțelul acelui tun german marca Krupp, capturat cu sângele și jertfa soldaților români. "Să se facă la Arsenal o coroană de oțel, din unul din tunurile cucerite de la Plevna", a ordonat viitorul rege. Decizia a șocat pe toată lumea. Ministrii s-au opus, spunând că "în fiecare stat, trebuie să se facă odată începutul cu coroana regală și că pentru coroana română secolii nu sunt în trecut, ci în viitor". Dar Carol I a rămas nestrămutat: coroana României trebuia să simbolizeze vitejia, nu bogăția. La Arsenalul Armatei de pe Dealul Spirii din București, elevii și soldații meseriași au început să lucreze după schița făcută de marele pictor Theodor Aman. Din zburătura tunului - partea din față a țevii de calibru 90 mm - au făurit o coroană cu opt fleuroane și mărgăritare, toate din oțel, unite în vârf de Crucea "Trecerea Dunării". Pe tunul original, sub turana otomană cu semnătura sultanului Abd Al-Hamid, a fost gravată inscripția care spune totul: "DIN ACEST TUN LUAT DE OASTEA ROMÂNEASCĂ LA PLEVNA ÎN XXVIII NOEMVRIE MDCCCLXXVII S'A LUCRAT ÎN ARSENAL COROANA DE OȚEL A REGELUI ROMÂNIEI CAROL I - X MAI MDCCCLXXXI." Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna să vezi România făcându-și coroana din fierul dușmanilor învinși. Nu era doar un simbol regal - era dovada că această țară își câștigase independența prin lupte reale, nu prin negocieri diplomatice. Pe 10 mai 1881, la ceremonia de încoronare, Carol I a declarat cu mândrie: "Cu mândrie dar primesc această Coroană, care a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noștri și care a fost sfințită de biserică. O primesc ca simbol al independenței și puterii României." Coroana cântărește doar 1.115 grame și este căptușită în interior cu catifea purpurie. Toate elementele - chiar și perlele - sunt din oțel, făcând-o unică în lume. S-au făcut trei exemplare: unul a rămas neterminat la Muzeul Arsenalului, al doilea a fost montat pe un monument din București, iar al treilea a devenit coroana oficială. Această coroană a încoronat pe toți regii României. Ferdinand I a purtat-o la Alba Iulia în 1922, iar Mihai I a fost încoronat cu ea în 1940. Era simbolul unei monarhii care nu se întemeia pe tradiție, ci pe sacrificiul pentru independență. Te-ai întrebat vreodată cum era să fii român în 1881 și să vezi țara ta inventând un nou tip de regalitate? Pentru că atunci, când Carol I și-a pus pe cap coroana de oțel, România arăta lumii că puterea nu vine din aur, ci din curaj. Ironia istoriei: în timp ce alte coroane regale erau făcute să impresioneze prin lux, coroana românească impresiona prin povestea ei. Fiecare gram de oțel povestea despre Plevna, despre soldații care au murit pentru independență, despre o țară care și-a câștigat locul în Europa prin forța armelor. În 1947, odată cu abdicarea Regelui Mihai, coroana a dispărut din stemele oficiale, fiind înlocuită cu simboluri comuniste. Abia în 2016 a revenit pe stema României, după aproape 70 de ani de absență. Astăzi, când Coroana de Oțel se află la Muzeul Național de Istorie din București, e greu să ne imaginăm că acum 150 de ani România a inventat cea mai originală coroană regală din lume - făcută nu din bogăție, ci din gloria câmpului de luptă. Sursa: Cultura e Terapie

Drumul Talienilor – între istorie și munți Drumul Talienilor este un drum montan construit în timpul Primului Război Mondial în Munții Latoriței, județul Vâlcea. El a primit această denumire datorită prizonierilor italieni („talieni”, cum le spuneau localnicii) aduși aici de armata austro-ungară pentru a-l construi. Astăzi, drumul este un obiectiv turistic și istoric important, cu o lungime de aproximativ 45 km, care leagă Valea Lotrului de zona Ciunget – Malaia. Context istoric După intrarea României în război, în august 1916, zona Lotrului – Voineasa – Vidra a devenit un punct strategic. Armata austro-ungară, sprijinită de trupele germane, avea nevoie de drumuri prin munți pentru a transporta trupe, artilerie și provizii. În această regiune abruptă, greu accesibilă, a fost inițiat proiectul de construire a unui drum militar care să lege Valea Lotrului de văile din nord. Pentru construcție au fost aduși prizonieri italieni capturați pe frontul din Isonzo, după luptele dintre Austro-Ungaria și Italia. Aceștia au fost organizați în detașamente de muncă și puși să sape manual traseul prin stâncă, să ridice ziduri de sprijin și să amenajeze serpentine. Munca era extrem de grea: altitudini mari, climă aspră, lipsă de echipamente adecvate. Mulți prizonieri nu au rezistat, iar localnicii vorbesc despre cimitire improvizate în zona drumului. Drumul avea rol militar, nu economic. El permitea deplasarea rapidă a trupelor prin munți și asigura un culoar logistic pentru aprovizionare. Construcția a durat aproximativ doi ani (1916–1918), fiind finalizată spre sfârșitul războiului. Traseu și caracteristici tehnice Lungime: ~45 km Altitudine maximă: ~1.600 m Construcție: manuală, realizată prin săparea muntelui și amenajarea de ziduri de piatră pentru susținerea serpentinelor Funcție inițială: drum militar pentru armată și logistică Stare actuală: drum forestier neasfaltat, folosit în scop turistic și silvic Traseul începe din Voineasa și urcă prin Munții Latoriței, oferind panorame asupra lacului Vidra și crestelor Parângului și Căpățânii. În zona de culme se pot vedea încă urmele vechilor terasamente și ziduri de piatră ridicate de italieni. Mărturii și amintiri locale Localnicii din Voineasa și Malaia păstrează încă povești despre condițiile inumane de muncă. Se spune că: prizonierii italieni erau cazați în barăci improvizate, sub pază militară; alimentația era săracă și bolile decimau grupurile de muncitori; în unele puncte de pe drum se află încă ruine ale construcțiilor de piatră ridicate pentru stabilizare, considerate adevărate lucrări inginerești pentru acea vreme; au existat cimitire improvizate ale prizonierilor morți, însă astăzi acestea nu mai sunt vizibile. Moștenire istorică Deși drumul nu a mai avut un rol strategic după război, el a rămas ca mărturie a sacrificiului prizonierilor italieni și a ambiției armatei austro-ungare de a controla trecătorile Carpaților. Numele de „Drumul Talienilor” s-a păstrat în conștiința comunităților locale și s-a transmis din generație în generație. Astăzi, traseul este apreciat atât pentru valoarea sa istorică, cât și pentru peisajele spectaculoase pe care le oferă. Pe lângă turismul montan, drumul este folosit și de cercetători sau pasionați de istorie care încearcă să documenteze și să recupereze poveștile legate de prizonierii italieni din Munții Latoriței. Sursa: Wikipedia

Podul lui Dumnezeu, minune a naturii pe care românii nu ştiu cum să o valorifice Podul lui Dumnezeu (Podul Natural de la Ponoarele) este unicul pasaj rutier natural funcțional la nivel național, traversat de DJ 670 Baia de Aramă-Drobeta Turnu-Severin, fiind un vestigiu al Peșterii Podului ce a rezultat prin surparea tavanului acesteia. Este cel mai mare pod natural al țării și al doilea ca mărime din Europa[2] (30 m lungime, 13 m lățime, 22 m înălțime și 9 m grosime)[3]. Ca alcătuire petrografică prezintă o structură masivă de calcare stratificate în bancuri de 1-2 metri, arcada din aval aflându-se într-o stare de conservare mult mai bună decât cea din amonte. Din bătrâni se povestește că aici locuia Dracul, oamenii rugându-se lui Dumnezeu să-i scape de el. Atunci, Dumezeu, a lovit cu palma în tavanul peșterii, unde locuia Diavolul, care s-a prăbușit peste intrare. Dar Dracul a scăpat, ieșind pe cealaltă gură a peșterii și s-a agățat cu ghearele de vârful Dealul Peșterii. Dracu s-ar fi urcat apoi pe o stâncă, ce-i poartă numele: Stânca Dracului[4]. Altă legendă spune că podul ar fi fost construit de Dumnezeu pentru ca Sfântul Nicodim să treacă prin Tismana după ce oamenii l-au alungat din comună, punându-i în traistă o găină cu gâtul tăiat, o pâine și un cuțit, acuzându-l de furt. Pe la anul 1370, călugărul era în căutarea unei cascade care i s-a arătat în vis și deasupra careia trebuia să construiască o mănăstire. Din Ponoarele a plecat la Tismana, unde a ridicat mănăstirea (Tismana). Înainte de a pleca, el a blestemat apa de la Ponoarele, să fie fără pești și să o înghită pământul. Și chiar așa s-a întâmplat, pentru că pe cursul ei s-au construit 8 mori,iar în ea nu trăiește nici un pește[5]. O altă legendă spune că podul a fost construit de Hercule! Un loc de care romanii isi bat joc si nu stiu sa il valorifice: Sursa: Wikipedia

Prima sondă de petrol ar fi fost construită în România Un utilizator Facebook a postat o fotografie cu mai multe sonde de petrol. Imaginea este însoțită de următorul text: „România, țara care a avut prima sondă de petrol din lume, dar și prima rafinărie. Mai mult, a fost prima țară care a exportat benzină…”. Postarea face trimitere la un site unde este publicat un articol din 2021. Site-ul este administrat din Canada și conține articole scrise în limba română, cu teme diverse (nutriție, puncte turistice din România, sfaturi de grădinărit etc). Informația conform căreia în România a fost construită prima sondă de petrol din lume apare în cartea „O istorie a petrolului românesc”, semnată de istoricul Gheorghe Buzatu și publicată la sfârșitul regimului comunism. Potrivit unui raport întocmit de Comisia Internațională pentru studierea Holocaustului în România, Buzatu a fost, pe de o parte, unul din susținătorii regimului de extremă dreapta condus de Ion Antonescu, apoi a fost comunist, iar după Revoluția din 1989 a devenit senator din partea Partidului România Mare. „Paternitatea” asupra primei sonde de petrol din lume este disputată între mai multe țări.. Primul puț de extracție al petrolului, realizat prin mijloace rudimentare, a fost săpat în zona orașului Baku din Azerbaijan, în anul 1848. În 1889, în Myanmar (Burma) au fost exploatate în mod industrial primele puțuri de petrol. Tot la mijlocul secolului al XIX-a, în 1853 au fost săpate primele puțuri de petrol din Polonia, în zona Krosno. Potrivit site-ul World Record Academy, în 1857, a fost pusă în funcțiune prima sondă comercială de petrol din România în zona localității Moinești, județul Bacău. În 1859 a fost săpat primul puț în Statele Unite ale Americii. Printre primele rafinării de petrol din lume se numără cea construită în 1854 în Polonia, când s-a rafinat kerosen, iar în 1856, a fost pusă în funcțiune rafinăria de la Ploiești. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, rafinăria a fost bombardată de forțele aliate în efortul de a perturba producția de petrol a Axei. Ulterior a fost reconstruită și funcționează și în prezent. Sursa: Aici

Nume Serial : Vikings 2013 - 2020 Actori : Katheryn Winnick ; Gustaf Skarsgård ; Alexander Ludwig Regia : Michael Hirst Link si nota imdb : https://www.imdb.com/title/tt2306299/ 8.5/10 Durata Serial : 45 minute per episod Data lansarii : 3 Martie 2013 (United States) Programe de difuzare : Amazon Prime Sezoane : 6 sezoane Episoade pe sezon : 9 episoade Gen : Actiune / Aventura / Drama / Istoric / Romantic / Razboi Descriere : Aventurile lui Ragnar Lothbrok: cel mai mare erou al epocii sale. Serialul spune povestea bandei de frați vikingi ai lui Ragnar și a familiei sale, în timp ce acesta ajunge rege al triburilor vikinge. Pe lângă faptul că este un războinic neînfricat, Ragnar întruchipează tradițiile nordice de devotament față de zei: legenda spune că a fost un descendent direct al lui Odin, zeul războiului și al războinicilor. Parere personala +nota : Unul din serialele care mi-au umplut timpul in Uk. Am dat de el din greseala si l-am savurat episod cu episod, foarte bine lucrat si gandit dupa moartea lui Ragnar si inceputul lui Born nu prea m-a captivat la fel insa e un serial foarte decent, nota mea este 8.5 Trailer : https://www.youtube.com/watch?v=9GgxinPwAGc Sursa: iMDb Pentru doritori este si continuarea acestuia pe care o puteti urmari pe Netflix: Vikings: Valhalla 2022-2024 (24 de episoade) foarte bine lucrata si continuarea!

Anul 1582 a fost martorul unei reforme calendaristice fără precedent, care a schimbat felul în care lumea creștină măsura timpul. Această schimbare a dus la o lună octombrie cu doar 21 de zile, iar evenimentul a stârnit confuzie, reacții contradictorii și chiar teorii conspiraționiste în rândul populației. Ce s-a întâmplat, mai exact? Până în 1582, Europa folosea calendarul iulian, introdus de Iulius Cezar în 46 î.Hr. Acesta avea un an de 365,25 zile, dar, în realitate, anul solar are 365,2422 zile. Diferența aparent minoră de 11 minute pe an a dus, în timp, la o deraiere a calendarului față de anotimpuri și sărbători religioase – în special Paștele, care începea să pice tot mai devreme în an. Pentru a corecta această problemă, Papa Grigore al XIII-lea a promulgat bula Inter gravissimas pe 24 februarie 1582, care introducea noul calendar gregorian. Consecința imediată? Reacțiile vremii 1. Confuzie generală Mulți oameni obișnuiți din Spania, Italia, Portugalia sau Polonia (primele țări care au adoptat noul calendar) nu au înțeles ce se întâmplă. 2. Teorii conspiraționiste și frică religioasă Pentru o populație profund religioasă și superstițioasă, dispariția a 10 zile dintr-o lună a fost privită cu teamă. Unii au considerat că este o intervenție nefirească în voia lui Dumnezeu. 3. Nemulțumire financiară Cei care aveau de plătit chirii, taxe sau salarii lunare s-au revoltat: Unii muncitori au acuzat boierii și preoții că folosesc reforma pentru a le tăia din salarii sau a le fura zilele de muncă. 4. Biserica și elitele intelectuale: susținători ai reformei Clerul și astronomii vremii au înțeles nevoia acestei ajustări. Astronomul Christopher Clavius, arhitectul tehnic al noului calendar, a explicat în mai multe tratate complexitatea calculelor și necesitatea ajustării. Adoptarea în valuri Deși Papa a impus schimbarea imediat, nu toate țările au fost de acord: Țările protestante, precum Anglia sau Suedia, au refuzat inițial calendarul gregorian, suspectând o conspirație papală. Anglia a făcut trecerea abia în 1752, când a sărit 11 zile, iar Rusia a făcut-o abia în 1918, după Revoluția bolșevică. Luna octombrie 1582 cu doar 21 de zile rămâne un eveniment unic în istoria modernă. Nu a fost o greșeală de tipar, ci o măsură de corecție astronomică riguroasă, dar cu un impact profund psihologic și cultural asupra oamenilor vremii. Într-o eră fără ceasuri digitale, fără Google Calendar sau explicații științifice ușor accesibile, tăierea a 10 zile din calendar a fost percepută ca o smulgere din însăși țesătura timpului. Un moment în care Biserica a oprit timpul – la propriu. — Jurnalul unui Visător

Salut, prieteni! Dacă v-ați întrebat vreodată cum vorbea cu adevărat „Dracula” – nu în romanele horror, ci voievodul Vlad Țepeș – haideți să descoperim împreună arsenalul său lingvistic, de la o static la 11 ani până la diplomații de la Buda și curtea sa de la Târgoviște. Veți descoperi nu doar limba în care își striga poruncile, ci și graiul cald pe care-l șoptea copiilor săi! Copilăria ca ostatic și limba turcă La 11 ani, Vlad și fratele său, Radu, au fost trimiși ostatici la curtea sultanului Murad II, la Adrianopol, pentru a garanta loialitatea tatălui lor. Aici, în educația „nobilă” a ostașilor de rang înalt, tânărul Vlad a învățat turca fluent, așa încât, mai târziu, putea trece neobservat printre ofițerii otomani, purtând un turban de Spahi și vorbind fără cel mai mic accent. Rețeta supraviețuirii? Să cunoști limba cuceritorilor și să le vorbești exact pe limba lor! Ani de formare la curtea maghiară: maghiara și latina diplomatică După eliberare, Vlad și-a continuat copilăria la curtea regală de la Buda și Pécs, unde s-a familiarizat cu maghiara de cancelarie și cu latina utilizată în diplomația papală și imperială. Ungaria a fost „acasă” pentru el cam 28 de ani, iar în această perioadă nu doar a învățat limbile oficiale, ci a și negociat în mod direct sprijinul regelui Matthias Corvinus pentru domnia sa. Așa se explică de ce semna unele documente în forma „Dragulya” – varianta sa latină și maghiară pentru numele său. Tronul de la Târgoviște: româna valahă și slavona oficială Când a ajuns voievod, cancelaria lui Vlad utiliza slavona bisericească pentru hrisovuri și relațiile cu clericii ortodocși, dar și româna veche, scrisă cu alfabet chirilic, pentru documentele interne și corespondența cu boierii locali. În intimitatea curții și în discuțiile de fiecare zi, însă, graiul său nativ era româna valahă – cea care-i lega sufletul de supușii Țării Românești! Lista lingvistică a voievodului poliglot Pe lângă română, slavonă, maghiară, latină și turcă – vocabularul lui Vlad Țepeș se extindea și la: Greaca post-bizantină, pentru corespondența cu negustorii venețieni; Germană săsească, prin contactul cu comunitățile din Brașov și Sibiu; Italiană de cancelarie, pentru statele maritime; Persană și franceză, găsite în documentele diplomatice orientale. Concluzie surprinzătoare Vlad Țepeș nu era doar „țepuitorul” de legendă, ci și un diplomat adevărat, capabil să jongleze cu cel puțin șase limbi și să înțeleagă subtilitățile culturale ale fiecărui interlocutor. Acasă, româna valahă îi era sufletul; în diplomație, maghiara, latina și turca îi erau arme; iar în administrație, slavona și germana îi erau instrumente. Astfel, proiectul Corpus Draculianum ne confirmă că „Dracula” a fost, în fond, un voievod poliglot – cuvântul său având aceeași forță de tăiere ca și săbiile sale legendare! Surse Vlad și Radu, ostatici la curtea otomană, în 1442 (wikipedia) Wikipedia În captivitate, învățarea limbii turce a fost esențială (WarHistoryOnline) War History Online Fluenta limbii turce, „otorităție” la curte (Gothic Keats Press) Dracula Perioada de formare de 28 de ani în Ungaria (wikipedia) Wikipedia Influența limbii maghiare în diplomația corvo (reddit) Reddit Forma latină a numelui „Dragulya” (wikipedia) Wikipedia Corespondență în slavonă și româna veche (Straight Dope) Straight Dope Message Board Fandom: default română vs maghiară (Castlevania Wiki) Castlevania Wiki Cunoștințe de greacă, italiană și persană (The Past) The Past Conturarea unui voievod poliglot (Corpus Draculianum) – Sper că v-a plăcut această incursiune lingvistică în viața lui Vlad Țepeș! Dacă aveți întrebări sau alte curiozități despre „Dracula”, dați un reply și continuăm povestea!

Sfinxul: un ghepard preistoric sculptat de un popor dispărut ? În ultimii ani, mulți scriitori și chiar arheologi au susținut că Sfinxul de la Giza reprezintă un leu, legându-l de „constelația Leului” și de alți sfincși egipteni, care au toți un aspect asemănător leului. O privire mai atentă la proporțiile și trăsăturile Sfinxului dezvăluie un adevăr surprinzător: Sfinxul nu reprezintă un leu. Dacă comparăm Sfinxul cu un leu adevărat, diferențele sunt evidente. Cu aceleași proporții, Sfinxul este de două ori mai lung, mult mai subțire și are umerii și capul enorm mai mici decât un leu. Dacă Sfinxul ar fi fost un leu lung de 73 de metri (lungimea Sfinxului până la labe), înălțimea maximă la cap ar fi fost de aproximativ 35 de metri, iar înălțimea la umeri de aproximativ 20 de metri. Picioarele din față ar fi trebuit să aibă 29 de metri lungime și 8 metri înălțime, cu o lățime a corpului de aproximativ 25 de metri. În schimb, Sfinxul are o înălțime la umăr de numai 12 metri. O înălțime la cap de aproximativ 20 de metri. Picioare anterioare înalte de numai 3 metri, dar lungi de aproape 27 de metri. O lățime maximă a corpului de 19 metri. Aceste cifre arată clar că trupul Sfinxului este prea subțire și alungit pentru a-l reprezenta pe cel al unui leu. Unii au speculat că Sfinxul reprezintă un șacal, un animal adesea asociat cu zeul Anubis în Egiptul antic. Cu toate acestea, botul unui șacal, înalt și aplecat în față, ar fi făcut statuia instabilă, provocând prăbușirea ei din cauza fragilității calcarului. Așadar, ce fel de animal este? Proporțiile Sfinxului coincid perfect cu cele ale unui ghepard. Fiecare detaliu, de la forma corpului la cea a capului, poate fi suprapus peste cel al unui ghepard, așa cum arată imaginile comparative. Dacă Sfinxul reprezintă într-adevăr un ghepard, de ce ar fi construit egiptenii antici un monument atât de impunător pentru a reprezenta acest animal? Mai important, au fost egiptenii cei care l-au construit? Coiful tipic egiptean ne face să înțelegem că egiptenii au „modificat” cu siguranță Sfinxul. Dar, după toate probabilitățile, ei au modificat ceva preexistent. Ce a existat înainte de Sfinx? Sfinxul nu este doar un monument: este un mister care ne invită să explorăm trecutul cu alți ochi, contestând interpretările convenționale și căutând răspunsuri care ne-ar putea schimba înțelegerea istoriei.

Extratereștrii au fost interpretați greșit ca niște zei? Ce definește termenul „zei” sau termenul „extratereștrii”? Nimeni nu poate spune că acești doi termeni nu pot fi combinați, sau că nu există un sens similar care să-i definească. Cu siguranță, Dumnezeu nu este al Pământului, de aceea este extraterestru: este sau există dincolo de atmosfera pământului, o ființă de dincolo de atmosfera planetei noastre. Nu se știe, deoarece nu este necesar, să se răspândească posibilitatea ca „zeii” să aibă o origine extraterestră și nu implică renunțarea la credințele sau principiile unei persoane. Unii cercetători chiar sugerează că o astfel de posibilitate indică contrariul. Este foarte probabil ca civilizația noastră să provină dintr-o altă civilizație care a locuit pe Pământ cu mult înainte ca istoria să ne spună. Conform textelor, „Dumnezeu” este o entitate supranaturală, creatorul universului cu putere absolută asupra lui. Extratereștrii pot fi definiți ca ființe „ciudate” de pe planeta noastră. Astăzi nu avem (sau nu am văzut) nicio dovadă a existenței oricăruia dintre aceste două aspecte. Avem texte antice care Îl menționează atât pe Dumnezeu, cât și pe ființele extraterestre, dar în moduri diferite. Depinde de convingerile fiecărei persoane. Și din nou, credințele noastre sunt o chestiune de credință, nu o dovadă. Aproape toate religiile vorbesc despre ființe misterioase, mesageri, zei etc … chiar și religia creștină menționează existența creaturilor cu capacitatea de a zbura. De obicei, acești zei sau mesageri erau înfățișați cu aripi, deși nu se specifică niciodată în mod clar cum de aceste ființe au reușit să zboare. Textele indiene antice sugerează că teoriile despre ființe zburătoare și obiecte misterioase se pot dovedi adevărate. Teoriile religioase afirmă că un „Dumnezeu” sau mai mulți „zei” sunt responsabili pentru crearea vieții pe planeta Pământ, iar aceste teorii sunt reflectate în texte sacre antice precum Biblia, Popol Vuh și Tora, dar și înaintea acestor texte antice, misterioasele ființele au fost descrise în Egiptul antic, Grecia și alte civilizații antice din întreaga lume. Toate aceste povești vorbesc despre ființe care au coborât din ceruri pentru a crea umanitate și civilizație. În mod misterios, cercetătorii au găsit dovezi că aceste „ființe ale cerului” sau „zeii cerului” provin din constelații precum Pleiade, Orion sau Sirius. Astăzi, odată cu progresul științei, nici teologia nu se dă înapoi. Biserica Catolică, de exemplu, a emis o declarație spunând că ei nu sunt împotriva astronomiei și a posibilității că ar exista viață în alte părți ale universului. Deci, trebuie să ne întrebăm: Este posibil ca unele texte antice care vorbesc despre zei și mesageri din cer să fie de fapt interpretări greșite care trebuie reanalizate și regândite?

La 28 octombrie 1962, liderul sovietic Nikita Hruşciov ordonă retragerea rachetelor din Cuba, încheindu-se astfel criza dintre URSS şi SUA. Celebra şi totodată controversata criză a rachetelor din Cuba a fost fără îndoială, cel mai important moment al Războiului Rece, derulat în trecut între blocul sovietic şi cel ocidental. În urmă cu aproape cincizeci de ani, Statele Unite şi Uniunea Sovietică au fost mai aproape ca niciodată de declanşarea Armaghedonului. Când în luna octombrie a anului 1962, J.F. Kennedy – preşedintele american din acea vreme a fost informat că un avion de spionaj americand e tip U-2 a descoperit rachete cu încărcătură nucleară trimise de sovietici în Cuba, bastionul lor comunist din Caraibe, acesta şi-a dat seama că este în mijlocul unei situaţii limită. Timp de 13 zile fatidice, cât timp Kennedy s-a confruntat cu Hruşciov, întreaga lume a trăit probabil cele mai încordate momente din întreaga noastră istorie. Cele două superputeri aveau nu doar posibilitatea de a se distruge reciproc, ci şi pe cea de a stinge definitiv lumina pe Terra. Din fericire, lucrurile s-au terminat altfel. Însă detaliile crizei din 1962 rămân şi astăzi extrem de interesante. Mai ales în prisma situaţiei actuale. Care nu este deloc una liniştitoare. Situaţii tensionate Imediat după ce a obţinut puterea deplină în Cuba anului 1959, liderul revoluţionar cubanez Fidel Castro a avut ca obiectiv principal, şi logic până la un punct, stabilirea unei alianţe trainice între ţara sa şi Uniunea Sovietică. Sub regimul său, Cuba s-a dezvoltat ca o ţară dependentă ombilical de URSS datorită ajutorului militar şi economic oferit de aceasta. Guvernul lui Castro era iniţial neutru competiţiei multiple dintre cele două superputeri. URSS-ul iniţial nu era interesată de Cuba, iar Fidel Castro chiar vizitase Statele Unite în decursul anului 1959. Dar când reformele socialiste implementate de Castro au ameninţat intersele americanilor proprietari de pâmânturi din Cuba, brusc Castro a devenit un personaj indezirabil în toate cercurile de putere din Washington. Ostilitatea relaţiilor cubaneze-americane a oferit o ocazie mult aşteptată de Uniunea Sovietică care dorea instalarea unui avanpost militar în coasta americanilor. SUA a decis atunci să înceteze în anul 1961 orice relaţie diplomatică cu Cuba. În acelaşi timp sovieticii erau în plin Război Rece (1945-1991) cu americanii şi aliaţii lor occidentali, perioadă presărată pe atunci cu numeroase confruntări politice şi economice. Cele două blocuri au intrat în probabil cea mai tensionată fază a relaţiei lor imediat după ce pilotul unui avion de spionaj de tip U-2 care zbura la mare altitudine deasupra Cubei pe data de 14 octombrie 1962 a fotografiat asamblarea mai multor rachete sovietice cu rază medie de acţiune de tip SS-4 care erau asamblate pentru o ulterioară instalare. Două zile mai târziu, preşedintele Kennedy a fost informat oficial despre situaţie, fapt care l-a făcut să convoace de urgenţă un grup de strategi şi consilieri, grup care avea să fie cunoscut ulterior sub numele de Comitetul Executiv sau pe scurt, ExCom. În cadrul acestui for suprem activau cei mai importanţi oameni din SUA, precum Secretarul de Stat Dean Rusk, Secretarul Apărării Robert McNamara, directorul CIA, John McCone şi mulţi alţii. Timp de aproape două săptămâni, preşedintele Kennedy şi echipa sa urmau să se lupte cu criza diplomatică deja instalată între cele două superputeri, la fel cum în Kremlin, Nikita Hruşciov convocase un for asemănător. Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 28 octombrie: 312 – Împăratul Constantin cel Mare îl învinge pe rivalul său Maxentius1728 – Se naşte, la Marton, navigatorul englez James Cook; este descoperitorul insulelor Société (azi Polinezia franceză), Noua Zeelandă şi Sandwich (azi arhipelagul Hawaii) (m. 14 februarie 1779) 1740 – A încetat din viaţă Anna Ivanova Romanova, împărăteasa Rusiei (1730-1740) 1919 – A încetat din viaţă istoricul Constantin Giurescu, membru fondator al Academiei Române (n. 10 august 1875) 1931 – S-a născut actorul Ilarion Ciobanu, remarcat pentru rolurile jucate în filmele „Aurul, dolarii şi ardelenii” – 1978, „Crucea de piatră” – 1993 şi „Terente, regele bălţilor” – 1995 (m. 7 sept 2008). 1954 – Ernest Hemingway primeşte premiul Nobel pentru Literatură 1958 – Cardinalul Angelo Giuseppe Roncalli a fost ales Suveran Pontif, luându-şi numele de Ioan al XXIII-lea 1992 – Au fost alese conducerile celor două Camere ale Parlamentului României, în urma convocării parlamentarilor nou aleşi. Oliviu Gherman (FDSN) a fost ales preşedinte al Senatului, iar Adrian Năstase (FDSN) a fost ales preşedinte al Camerei Deputaţilor 1993 – Întrunit în sesiune plenară, la Strasbourg, Parlamentul european a ratificat Acordul de asociere a României la Comunităţile Economice Europene 2000 – Se desfăşoară primele alegeri municipale organizate în provincia Kosovo, administrată de către ONU 2005 – A încetat din viaţă sculptorul Ion Irimescu, membru de onoare al Academiei Române, deţinător al ordinului „Steaua României”, cea mai mare distincţie pe care o poate acorda instituţia prezidenţială, câştigătorul Premiului de Excelenţă în Cultura Româna pe anul 2001 (n. 27 februarie 1903) 2008 – A încetat din viaţă actriţa Dina Cocea. A jucat pe scena Teatrului Naţional Bucureşti, dar a cochetat şi cu apariţiile pe marile ecrane, debutând, în 1939, în filmul „O noapte de pomină” şi continuând cu producţii precum „Neamul Şoimăreştilor”, „Ştefan cel Mare”, „Cantemir” şi „Iancu Jianu” (n. 27 noiembrie 1912) sursa : descopera.ro