Cu mai bine de 400 de ani in urma, Giordano Bruno, un teolog si filosof umanist italian din epoca Renasterii, scria ca “in spatiu exista nenumarate pamanturi care orbiteaza alti sori si care ar putea gazdui creaturi similare, ba chiar superioare celor de pe omenescul nostru Pamant.” Vizionarul a fost ars pe rug, in Roma, la 1600. Spre finele secolului al XIX-lea, lucrarile stiintifico-fantastice ale lui Jules Verne si H.G. Wells au inceput sa popularizeze ideea vietii extraterestre. Acum, controversatul cercetator Stephen Hawking spune unei lumi ca extraterestrii exista, dar ca ar fi intelept din partea noastra sa evitam contactul cu ei.
OZN – o poveste mai veche decat am crede
Dorinta de a contacta prezumptivele forme inteligente de viata de pe alte planete este cu mult mai veche decat „isteria OZN” starnita in secolul XX sau decat primul mesaj radio trimis catre extraterestrii in 1974, cu ajutorul uriasului telescop de la Arecibo, la care oamenii de stiinta inca asteapta raspuns. Ideea a inflorit inca din secolul al XVII-lea, atunci cand a fost lansata in premiera teoria „pluralitatii de lumi”, avandu-l ca aprig sustinator pe Bernard le Bovier de Fontenelle, autorul studiului „Conversatie asupra pluralitatii lumilor”din 1686.
Poate cel mai cunoscut dintre promotorii acestei propuneri a fost matematicianul german Carl Friedrich Gauss (tablou, jos) cel care, in 1820, propunea reflectarea razelor solare pe planetele din jurului Terrei cu ajutorul unui aparat pe care el insusi il proiectase, heliotropul. Tot el este creditat cu ideea defrisarii in forma de triunghi a unor uriase suprafete impadurite din Siberia si cultivarea acestora cu grau, totul pentru a indica prezenta noastra posibililor vizitatori extraterestri.
20 de ani mai tarziu, astronomul Joseph von Littrow a propus o idee asemanatoare. Acesta sustinea, nici mai mult, nici mai putin, decat saparea unui urias canal triunghiular, lung de aproape 30 de kilometri, care sa fie umplut sistematic cu kerosen si care sa fie aprins in fiecare noapte pentru a demonstra prezenta unor forme inteligente de viata pe Terra celor care fi fost interesati sa le descopere.
In 1869, inventatorul francez Charles Cros si-a imaginat o serie de oglinzi parabolice care sa transmita semnale luminoase, prin intermediul lampilor electrice, catre celelalte planete ale sistemului solar, si asta in timp ce statisticianul britanic Francis Galton propunea, trei decenii mai tarziu, folosirea unui cod radio asemanator codului Morse.
In 1901, Nikola Teslaanunta receptarea unui semnal misterios, posibil de pe Marte, prin intermediul uriasului sau transmitator din Colorado Springs. 19 ani mai tarziu, Guglielmo Marconi le declara reporterilor ca a detectat un semnal radio din spatiul extraterestru. Astfel de opinii nu puteau fi trecute cu vederea si ramanea doar o chestiune de timp pana cand o autoritate organizata menita sa ia urma vietii extraterestre avea sa fie infiintata.
Cu mai bine de 400 de ani in urma, Giordano Bruno, un teolog si filosof umanist italian din epoca Renasterii, scria ca “in spatiu exista nenumarate pamanturi care orbiteaza alti sori si care ar putea gazdui creaturi similare, ba chiar superioare celor de pe omenescul nostru Pamant.” Vizionarul a fost ars pe rug, in Roma, la 1600. Spre finele secolului al XIX-lea, lucrarile stiintifico-fantastice ale lui Jules Verne si H.G. Wells au inceput sa popularizeze ideea vietii extraterestre. Acum, controversatul cercetator Stephen Hawking spune unei lumi ca extraterestrii exista, dar ca ar fi intelept din partea noastra sa evitam contactul cu ei.
OZN – o poveste mai veche decat am crede
Dorinta de a contacta prezumptivele forme inteligente de viata de pe alte planete este cu mult mai veche decat „isteria OZN” starnita in secolul XX sau decat primul mesaj radio trimis catre extraterestrii in 1974, cu ajutorul uriasului telescop de la Arecibo, la care oamenii de stiinta inca asteapta raspuns. Ideea a inflorit inca din secolul al XVII-lea, atunci cand a fost lansata in premiera teoria „pluralitatii de lumi”, avandu-l ca aprig sustinator pe Bernard le Bovier de Fontenelle, autorul studiului „Conversatie asupra pluralitatii lumilor”din 1686.
Poate cel mai cunoscut dintre promotorii acestei propuneri a fost matematicianul german Carl Friedrich Gauss (tablou, jos) cel care, in 1820, propunea reflectarea razelor solare pe planetele din jurului Terrei cu ajutorul unui aparat pe care el insusi il proiectase, heliotropul. Tot el este creditat cu ideea defrisarii in forma de triunghi a unor uriase suprafete impadurite din Siberia si cultivarea acestora cu grau, totul pentru a indica prezenta noastra posibililor vizitatori extraterestri.
20 de ani mai tarziu, astronomul Joseph von Littrow a propus o idee asemanatoare. Acesta sustinea, nici mai mult, nici mai putin, decat saparea unui urias canal triunghiular, lung de aproape 30 de kilometri, care sa fie umplut sistematic cu kerosen si care sa fie aprins in fiecare noapte pentru a demonstra prezenta unor forme inteligente de viata pe Terra celor care fi fost interesati sa le descopere.
In 1869, inventatorul francez Charles Cros si-a imaginat o serie de oglinzi parabolice care sa transmita semnale luminoase, prin intermediul lampilor electrice, catre celelalte planete ale sistemului solar, si asta in timp ce statisticianul britanic Francis Galton propunea, trei decenii mai tarziu, folosirea unui cod radio asemanator codului Morse.
In 1901, Nikola Tesla anunta receptarea unui semnal misterios, posibil de pe Marte, prin intermediul uriasului sau transmitator din Colorado Springs. 19 ani mai tarziu, Guglielmo Marconi le declara reporterilor ca a detectat un semnal radio din spatiul extraterestru. Astfel de opinii nu puteau fi trecute cu vederea si ramanea doar o chestiune de timp pana cand o autoritate organizata menita sa ia urma vietii extraterestre avea sa fie infiintata.
Sursa : descopera.ro
𝖎𝖓𝖘𝖙𝖆𝖌𝖗𝖆𝖒 : 𝖒𝖆𝖉𝖆𝖑𝖎𝖓.𝖏𝖕𝖌