Search the Community

Reîntoarcerea lui Nibiru: Teoria lui Zecharia Sitchin Introducere Nibiru, o planetă misterioasă care, conform lui Zecharia Sitchin, ar avea o orbită excentrică în jurul soarelui, este un concept central în lucrările sale, în special în Genesis Revisited. Potrivit lui Sitchin, Nibiru este casa Nunnaki, o civilizație extraterestră care a influențat profund dezvoltarea umanității. Teoria reîntoarcerii lui Nibiru sugerează că planeta va reveni în apropierea Pământului, provocând evenimente catastrofice și schimbări semnificative în soarta umanității. Contextul Teoretic Orbită Excentrică: Sitchin descrie Nibiru ca având o orbită completă de aproximativ 3.600 de ani. Aceasta orbită excentrică ar însemna că, în momentele în care Nibiru se apropie de Soare, efectele sale gravitaționale ar putea influența Pământul. El susține că această planetă este de aproximativ 4 ori mai mare decât Terra, având un impact semnificativ asupra altor planete din sistemul solar. Importanța Miturilor: Sitchin analizează vechile mituri sumeriene care menționează “zeii” venind de pe dealuri, care se presupune că sunt Nunnaki din Nibiru. Aceste povești antice sunt văzute de el ca fiind înregistrări istorice ale interacțiunilor cu aceste extratereștri. Conform teoriei sale, miturile pot oferi indicii despre întâlnirile planetei Nibiru cu Pământul. Reîntoarcerea Prevăzută Evidențe Astrologice: Sitchin sugerează că unele evenimente astrologice din trecut ar fi putut coincide cu reîntoarcerea lui Nibiru în istoria umanității. De exemplu, el leagă fenomene precum inundațiile biblice sau alte catastrofe naturale de apropierea acestei planete, propunând că evenimentele din istoria umană sunt influențate de orbitele Nibiru. Impactul Gravitațional: Conform teoriei lui Sitchin, reîntoarcerea lui Nibiru ar putea provoca tumulte pe Pământ, incluzând cutremure, schimbări climatice extreme și chiar chiar destabilizarea axei Pământului. Aceasta se leagă de efectele gravitaționale ale Nibiru, care ar putea influența și celelalte planete din sistemul solar. Datare și Predicții: O parte din controversa legată de ideea revenirii lui Nibiru implică predicțiile legate de data exactă a apariției sale. Mulți susținători ai teoriilor lui Sitchin au folosit argumente de genul „atât de mult timp până la reîntoarcere”, ceea ce a dus la speculații și inexactități în legătură cu o dată precisă. Critici și Controverse 1. Lipsa de Dovezi Științifice: Mulți astronomi și oameni de știință contestă teoria lui Sitchin, afirmând că nu există dovezi tangibile în sprijinul existenței lui Nibiru. Orbitarea unei astfel de planete ar trebui să fie observabilă și documentată, dar acest lucru nu a fost dovedit. 2. Interpretarea Miturilor: Criticii subliniază că interpretările lui Sitchin ale textelor antice și ale miturilor sumeriene sunt adesea considerate exagerate sau eronate, existând numeroase puncte de vedere alternative în ceea ce privește originile zeilor și ale miturilor. 3.Teorii ale Conspirației: Teoriile lui Sitchin se suprapun adesea cu idei mai mari legate de conspirație, ceea ce face ca mulți oameni să le privească cu suspiciune. Aceste povești pot generat frică și incertitudine în rândul publicului. Concluzie Teoria reîntoarcerii lui Nibiru este una complexă și controversată, susținută de o serie de argumente și interpretări ale miturilor antice. Sitchin a reușit să atragă atenția asupra acestei idei, care continuă să fascineze și să genereze discuții. Deși este important să abordăm aceste concepte cu scepticism și un spirit critic, ele reflectă dorința umană de a explora și de a înțelege originile noastre și posibilele influențe externe asupra evoluției. © 2025 th3afk. Toate drepturile rezervate. Sursa: cartea genesis revisited!

Cu mai bine de 400 de ani in urma, Giordano Bruno, un teolog si filosof umanist italian din epoca Renasterii, scria ca “in spatiu exista nenumarate pamanturi care orbiteaza alti sori si care ar putea gazdui creaturi similare, ba chiar superioare celor de pe omenescul nostru Pamant.” Vizionarul a fost ars pe rug, in Roma, la 1600. Spre finele secolului al XIX-lea, lucrarile stiintifico-fantastice ale lui Jules Verne si H.G. Wells au inceput sa popularizeze ideea vietii extraterestre. Acum, controversatul cercetator Stephen Hawking spune unei lumi ca extraterestrii exista, dar ca ar fi intelept din partea noastra sa evitam contactul cu ei. OZN – o poveste mai veche decat am crede Dorinta de a contacta prezumptivele forme inteligente de viata de pe alte planete este cu mult mai veche decat „isteria OZN” starnita in secolul XX sau decat primul mesaj radio trimis catre extraterestrii in 1974, cu ajutorul uriasului telescop de la Arecibo, la care oamenii de stiinta inca asteapta raspuns. Ideea a inflorit inca din secolul al XVII-lea, atunci cand a fost lansata in premiera teoria „pluralitatii de lumi”, avandu-l ca aprig sustinator pe Bernard le Bovier de Fontenelle, autorul studiului „Conversatie asupra pluralitatii lumilor”din 1686. Poate cel mai cunoscut dintre promotorii acestei propuneri a fost matematicianul german Carl Friedrich Gauss (tablou, jos) cel care, in 1820, propunea reflectarea razelor solare pe planetele din jurului Terrei cu ajutorul unui aparat pe care el insusi il proiectase, heliotropul. Tot el este creditat cu ideea defrisarii in forma de triunghi a unor uriase suprafete impadurite din Siberia si cultivarea acestora cu grau, totul pentru a indica prezenta noastra posibililor vizitatori extraterestri. 20 de ani mai tarziu, astronomul Joseph von Littrow a propus o idee asemanatoare. Acesta sustinea, nici mai mult, nici mai putin, decat saparea unui urias canal triunghiular, lung de aproape 30 de kilometri, care sa fie umplut sistematic cu kerosen si care sa fie aprins in fiecare noapte pentru a demonstra prezenta unor forme inteligente de viata pe Terra celor care fi fost interesati sa le descopere. In 1869, inventatorul francez Charles Cros si-a imaginat o serie de oglinzi parabolice care sa transmita semnale luminoase, prin intermediul lampilor electrice, catre celelalte planete ale sistemului solar, si asta in timp ce statisticianul britanic Francis Galton propunea, trei decenii mai tarziu, folosirea unui cod radio asemanator codului Morse. In 1901, Nikola Tesla anunta receptarea unui semnal misterios, posibil de pe Marte, prin intermediul uriasului sau transmitator din Colorado Springs. 19 ani mai tarziu, Guglielmo Marconi le declara reporterilor ca a detectat un semnal radio din spatiul extraterestru. Astfel de opinii nu puteau fi trecute cu vederea si ramanea doar o chestiune de timp pana cand o autoritate organizata menita sa ia urma vietii extraterestre avea sa fie infiintata. Sursa : descopera.ro