Universul este imens. Raportate la dimensiunea acestuia, Pământul, sistemul solar şi chiar galaxia noastră, Calea Lactee, sunt incredibil de mici. Prin comparaţie cu steaua din sistemul nostru solar, Soarele, steaua UY Scuti, una dintre cele mai mari descoperite vreodată, este enormă. Pornind de la dimensiunea acesteia, UY Scuti este denumită stea hipergigantică, care urmează, în clasificarea astronomilor, clasei "gigant" şi celei a stelelor "supergigant".
Odată ce stele ating o anumită mărime, radiaţiile emise de către acestea ar trebui să împiedice înghiţirea unor cantităţi suplimentare de materie.
Astronomii de Institutul Reiken, Japonia, au observat o protostea care creşte din ce în ce mai mare deşi radiaţiile pe care le emite îndepărtează gazele şi praful din jurul său, notează Phys. Înţelegerea forţelor şi interacţiunilor care stau la baza acestui fenoemn ar putea să reprezinte un pas important pentru a descoperi modul în care se formează stelele supermasive.
Dr. Yichen Zhang, din cadrul Laboratorului dedicat formării stelelor şi planetelor, alături de colegii săi, a studiat formarea protostelei G45.47+0.05 folosind observatorul ALMA din Chile şi observatorul radio VLA din New Mexico, Statele Unite ale Americii. Aceştia au observat că gazul poate atinge temperaturi de 10.000 de grade Celsius şi viteze de 30 de kilometri pe oră, ceea ce sugerează că regiunea din care provine este plină cu gaze ionizate de către lumina solară.
„Aceasta este prima detectare robustă a unei ieşiri fotoevaporative a unei stele masive în formare. Structura de ieşire este clară, ceea ce ne permite să examinăm distribuţia şi dinamica materialelor în astfel de cazuri”, explică dr. Zhang.
Observaţiile arată că această protostea în formare are deja 30-50 de mase solare şi continuă să crească. „Considerăm că acest jet de mare viteză este condus magnetic de discul de acreţie şi este astfel o dovadă că acumularea este continuă”, a mai declarat dr. Zhang.
Universul este imens. Raportate la dimensiunea acestuia, Pământul, sistemul solar şi chiar galaxia noastră, Calea Lactee, sunt incredibil de mici. Prin comparaţie cu steaua din sistemul nostru solar, Soarele, steaua UY Scuti, una dintre cele mai mari descoperite vreodată, este enormă. Pornind de la dimensiunea acesteia, UY Scuti este denumită stea hipergigantică, care urmează, în clasificarea astronomilor, clasei "gigant" şi celei a stelelor "supergigant".
Odată ce stele ating o anumită mărime, radiaţiile emise de către acestea ar trebui să împiedice înghiţirea unor cantităţi suplimentare de materie.
Astronomii de Institutul Reiken, Japonia, au observat o protostea care creşte din ce în ce mai mare deşi radiaţiile pe care le emite îndepărtează gazele şi praful din jurul său, notează Phys. Înţelegerea forţelor şi interacţiunilor care stau la baza acestui fenoemn ar putea să reprezinte un pas important pentru a descoperi modul în care se formează stelele supermasive.
Dr. Yichen Zhang, din cadrul Laboratorului dedicat formării stelelor şi planetelor, alături de colegii săi, a studiat formarea protostelei G45.47+0.05 folosind observatorul ALMA din Chile şi observatorul radio VLA din New Mexico, Statele Unite ale Americii. Aceştia au observat că gazul poate atinge temperaturi de 10.000 de grade Celsius şi viteze de 30 de kilometri pe oră, ceea ce sugerează că regiunea din care provine este plină cu gaze ionizate de către lumina solară.
„Aceasta este prima detectare robustă a unei ieşiri fotoevaporative a unei stele masive în formare. Structura de ieşire este clară, ceea ce ne permite să examinăm distribuţia şi dinamica materialelor în astfel de cazuri”, explică dr. Zhang.
Observaţiile arată că această protostea în formare are deja 30-50 de mase solare şi continuă să crească. „Considerăm că acest jet de mare viteză este condus magnetic de discul de acreţie şi este astfel o dovadă că acumularea este continuă”, a mai declarat dr. Zhang.
sursa:descopera.ro