Ce înseamnă zona de confort și cum poți ieși din ea?

[chiube]

Se spune că “viața începe când ieși din zona de confort”. Deși ieșirea din zona de confort nu definește actul nașterii, are totuși, o însemnătate mai profundă. Dar ce este, mai exact, această zonă de confort?

Înainte de toate, trebuie să înțelegem că deși am evoluat, ca specie, la nivelul la care suntem astăzi, în ceea ce privește instinctele, nu ne-am schimbat prea mult, față de felul în care funcționau strămoșii noștri primitivi. Deși suntem ființe intelectuale/rationale, adevărul e că majoritatea deciziilor le luăm la un nivel emotional sau instinctiv. Cele mai de bază instincte, adânc înrădăcinate în orice ființă, sunt: instinctul de a supraviețui, urmat de instinctul de a ne reproduce. Aceste instincte guvernează marea majoritate a deciziilor, pe care le luăm și ale acțiunilor pe care le facem. În timpuri străvechi, pentru a realiza aceste scopuri, era foarte înțelept să ne gestionăm energia (caloriile) cu mare grijă. Mâncarea nu era o comoditate, ca în zilele noastre, așadar, evoluția ne-a programat să aspirăm la un stil de viață care implică următoarea ecuație, pentru a ne spori șansele de supraviețuire și înmulțire: effort minim, câștig maxim. Și, cumva oamenii au reușit (mai mult sau mai puțin) să creeze acest paradis.

Trăim în cea mai abundentă eră, pe care a văzut-o omenirea vreodată. Mâncarea este accesibilă, din belșug. Efortul pentru a o obține este relativ minim (adică nu alergi după hrană, pentru a ucide si prepara, în timp ce mai vezi și de recolta de anul acesta). Altfel spus, avem asigurate majoritatea condițiilor unui trai decent (în cadrul unei societăți bine organizate) și lipsit de prea multe griji. Adică am îndeplinit visul zonei de confort. Acum, practic, am putea elimina efortul fizic. Putem contribui la mașinăria economică și în fața unui calculator, aflat în propria noastră casă. Tot ce avem nevoie, putem comanda pe internet și în câteva zile, este la ușa noastră…dar orice lucru are și părți bune și părți rele.

Deși instinctele au rămas…cam aceleași, timpurile și oamenii (cel puțin aspectele sociale, culturale, economice și psihologice) se schimbă și lucrurile, desigur, niciodată nu sunt atât de simple. Aparent, această societate, parcă inspirată din hedonism (un principiu care dictează că scopul vieții se rezumă la plăcere, confort și îndestulare), apparent a creeat o societate disfuncțională. O vorbă spune că timpurile grele construiesc oameni puternici, care construiesc timpuri bune, care produc oameni slabi (și nu ne referim neapărat la greutate), care, în consecința aptitudinilor reduse, produc timpuri grele.

Azi, deși problemele noastre nu se mai rezumă la hrană și adăpost, noi, la nivel individual, încă avem o luptă de purtat. Dacă nu cu factorii externi, în mod sigur cu noi înșine. Una din legile naturii zice că toți lupii vor să mănânce dar nu toți sunt dispuși (sau în stare să) vâneze. Altfel spus, mulți vor, puțini primesc. Legea cauză-acțiune-efect. Aici ar fi momentul perfect să îți pui întrebarea: “cine sunt?” urmată de “ce vreau de la viață?” urmată de “ce sunt dispus să fac, pentru a obține ceea ce vreau?” și, nu în ultimul rând “de ce aș merita să obțin ceea ce vreau?”. Cele mai importante răspunsuri ar trebui să fie: “pentru că nu vreau doar să mă nasc și să mor. Vreau să știu că am făcut tot ce mi-a stat în putință să îmi descopăr și să îmi ating potențialul…” și pentru a răspunde, la acele întrebări, cu o altă întrebare: “de ce să nu fiu eu una din persoanele care dobândesc tot ce e mai bun în viață?”. Adică, ce altceva ai mai bun de făcut cu viața ta, decât să aspiri, să muncești și să devii cea mai bună versiune a ta, pe toate planurile? Doar că, de cele mai multe ori, lucrurile nu sunt atât de simple…

Să ne rezumăm doar la efortul pe care îl depui, pentru:

• a-ți construi un corp demn de pus în reviste (tu alegi ce fel de reviste);
• a-ți menține starea de sănătate, la nivel optim;

În mod ideal, cu toții ne dorim să arătăm și să ne simțim bine. Automat, asta ar însemna să ne înghesuim cu toții în săli de fitness, în centre de wellness și în magazine care comercializează cele mai bune și mai sănătoase sortimente de mâncare. Ne-am petrece mult timp citind despre corpul uman, consultând nutriționiști etc. Și totuși nu facem aproape nimic din toate aceste lucruri, DEȘI știm clar că acțiunile noastre nu coincide cu dorințele noastre. Mereu e mai ușor să alegi calea ușoară…care niciodată nu duce la îndeplinirea unui vis măreț….sau cel puțin OK. Așa se explică faptul că instinctul efortului minim, încă ne ghidează, prin viață. Dar asta nu înseamnă că suntem condamnați eșecului. Ei bine, cum putem ieși din zona de confort?

 

Pe scurt: acțiune, repetiție și disciplină. De obicei, în raport cu circumstanțele noastre, tindem să fim reactivi. Adică ne victimizăm, căutăm scuze și dăm vina pe orice altceva, decât noi înșine. Trebuie să fim proactivi. Adică să înțelegem diferența între situația noastră actuală, unde vrem să ajungem, să concepem un plan, divizat în obiective (realiste) și zilnic să ne forțăm să facem pașii necesari, pentru a dobândi acel corp perfect (sau orice altceva). Se spune că repetiția e mama învățăturii. Știința ne arată că, prin repetiție, acțiunile se automatizează (și devin aproape instinctive) datorită faptului că orice acțiune repetată, consolidează legături, tot mai puternice, în creier. Aceste acțiuni sunt declanșate de un flux de energie. Cu cât legăturile (dintre anumiți neuroni) devin mai puternice, cu atât poate circula acel flux de energie, care generează o mișcare/acțiune, mai repede. Asta explică de ce începătorii stau pe gânduri și se mișcă încet și stângaci, în orice sport, în timp ce profesioniștii parcă “s-au născut pentru asta”.

www.allifestyle.ro / www.youtube.ro/experientax