Statisitic, viața are mari șanse să apară pe planete care au aceleași condiții ca Terra, apariția vieții inteligente ar putea fi, în cele din urmă, o formă de „noroc”.
Într-un studiu recent, astronomul David Kipping, de la Universitatea Columbia din Statele Unite ale Americii, a calculat care sunt șansele ca viața, și mai ales viața inteligentă, să apară. Studiul acestuia a plecat de la condițiile de pe planeta noastră și asta deoarece, până acum, aceasta este singurul loc în care știm că a apărut viața.
„Până când această situație nu se schimbă (n.r. descoperirea vieții extraterestre”, inferențele cu privire la existența vieții în altă parte din Univers trebuie să se bazeze, din păcate, foarte mult pe acest punct de date unic (n.r. Pământul)”, explică astronomul.
Șansele de apariție a vieții
În lucrarea sa, Kipping folosește inferența bayesiană, folosită pentru a determina probabilitatea apartenenței obiectelor și evenimentelor la un anumit grup. Kipping a aplicat o formulă modificată a acestei metode de calcul asupra posibilității apariției vieții în urmă cu patru miliarde de ani.
Cu ajutorul formulei sale, Kipping a calculat șansele unor scenarii legate de apariția vieții: viața este comună și dezvoltă adesea inteligența; viața este comună, dar rareori dezvoltă inteligența; viața este rară, dar dezvoltă adesea inteligența; viața este rară și rareori dezvoltă inteligența.
Analizând aceste cazuri, Kipping a concluzionat că posibilitatea ca viața să apară pe Pământul primordial a fost destul de mare. Viața inteligentă pe de altă parte se dovedește a fi un fenomen mult mai rarisim, în aceste condiții faptul că rasa noastră a evoluat până în această etapă poate fi considerat un „caz norocos”.
Un Univers mare
Plecând de la calculele realizate asupra posibilității apariției vieții pe Pământ apare întrebarea legată de evoluția unor formelor de viață biologice și pe alte lumi, exoplanete sau sateliții acestora. Kipping argumentează faptul că calculele sale au o aplicabilitate limitată în afara planetelor care nu prezintă condiții identice cu Pământul. În plus, el explică faptul că studiul său reprezintă un efort științific teoretic.
Statisitic, viața are mari șanse să apară pe planete care au aceleași condiții ca Terra, apariția vieții inteligente ar putea fi, în cele din urmă, o formă de „noroc”.
Într-un studiu recent, astronomul David Kipping, de la Universitatea Columbia din Statele Unite ale Americii, a calculat care sunt șansele ca viața, și mai ales viața inteligentă, să apară. Studiul acestuia a plecat de la condițiile de pe planeta noastră și asta deoarece, până acum, aceasta este singurul loc în care știm că a apărut viața.
„Până când această situație nu se schimbă (n.r. descoperirea vieții extraterestre”, inferențele cu privire la existența vieții în altă parte din Univers trebuie să se bazeze, din păcate, foarte mult pe acest punct de date unic (n.r. Pământul)”, explică astronomul.
Șansele de apariție a vieții
În lucrarea sa, Kipping folosește inferența bayesiană, folosită pentru a determina probabilitatea apartenenței obiectelor și evenimentelor la un anumit grup. Kipping a aplicat o formulă modificată a acestei metode de calcul asupra posibilității apariției vieții în urmă cu patru miliarde de ani.
Cu ajutorul formulei sale, Kipping a calculat șansele unor scenarii legate de apariția vieții: viața este comună și dezvoltă adesea inteligența; viața este comună, dar rareori dezvoltă inteligența; viața este rară, dar dezvoltă adesea inteligența; viața este rară și rareori dezvoltă inteligența.
Analizând aceste cazuri, Kipping a concluzionat că posibilitatea ca viața să apară pe Pământul primordial a fost destul de mare. Viața inteligentă pe de altă parte se dovedește a fi un fenomen mult mai rarisim, în aceste condiții faptul că rasa noastră a evoluat până în această etapă poate fi considerat un „caz norocos”.
Un Univers mare
Plecând de la calculele realizate asupra posibilității apariției vieții pe Pământ apare întrebarea legată de evoluția unor formelor de viață biologice și pe alte lumi, exoplanete sau sateliții acestora. Kipping argumentează faptul că calculele sale au o aplicabilitate limitată în afara planetelor care nu prezintă condiții identice cu Pământul. În plus, el explică faptul că studiul său reprezintă un efort științific teoretic.
Sursa: www.descopera.ro