Plictisit puțin, am intrat pe forum încercând să găsesc ceva de făcut, dar mi-am dat seama că, de fapt, cel mai important lucru pe care îl pot face astăzi este să-ți spun cât de mult însemni pentru mine.
Astăzi, după multe zile în care timpul parcă a fugit pe lângă noi, am în sfârșit timp să-ți spun că mi-e dor de tine. M-am trezit, te-am privit dormind lângă mine și mi-am dat seama din nou cât de mult înseamnă pentru mine simplul fapt că ești aici.
Lasă-mă să-ți șoptesc lucrurile pe care poate nu am mai reușit să ți le spun de mult. Astăzi simt că plutesc, simt că lumea s-a oprit și nici nu mai știu de când nu am mai avut timp să-ți privesc cu adevărat ochii… ochii tăi, ca două sclipiri.
Hai să oprim totul pentru o zi. Astăzi am nevoie să fim doar noi. Lasă copilul, poate adoarme repede, iar desenele animate parcă nu sunt chiar atât de dăunătoare pentru o seară. Și dacă sună telefonul? De data asta poate să aștepte.
Ești atât de frumoasă!
Te-am zărit în timp ce pregăteai micul dejun și, pentru câteva clipe, m-ai făcut să uit de tot ce era în jurul meu. Te priveam cât de bine se așază tricoul meu pe tine în dimineața asta și mă gândeam că parcă ești mai frumoasă pe zi ce trece.
Iartă-mi neglijența. Iartă-mă că nu am reușit să-mi fac timp mai des pentru astfel de momente. Iartă-mă pentru serile târzii petrecute aiurea pe forum și pentru zilele în care ajung prea obosit acasă, prins între muncă, forum și toate lucrurile care ne ocupă viața.
Uneori alergăm atât de mult după ziua de mâine, încât uităm să privim omul care este lângă noi astăzi.
Hai să facem ziua asta doar pentru noi.
Mi-e dor să-mi amintesc cum te-am cunoscut, să-ți aud șoaptele și să-mi amintesc râsul tău timid. Mi-e dor de plimbările noastre prin parc, când vorbeam despre viitor fără să știm exact ce ne va aduce.
Mi-a fost teamă la început. Priveam totul cu scepticism, dar tu mi-ai arătat, încetul cu încetul, că sunt pe cel mai bun drum.
Tu știi cât de mult te iubesc.
Chiar dacă anii se așază peste povestea noastră, amintirile rămân acolo, gata să fie răscolite ori de câte ori avem nevoie să ne amintim de unde am pornit.
Ador să-mi amintesc cum te-ai rușinat la primul „te iubesc”. Îmi amintesc și acum cum ți s-au înroșit urechile după ce te-am sărutat pentru prima dată.
Sunt lucruri mici, poate neînsemnate pentru alții, dar pentru mine sunt bucăți din viața noastră.
Ești atât de fragilă.
Te văd cum te fâstâcești încercând să așezi masa cât mai bine. Parcă paharul nu este așezat cum trebuie, parcă șervețelul ar mai trebui îndreptat…
Ești atât de adorabilă.
Aș vrea să pot cuprinde marea cu tot cu nisip și să găsesc în ea cele mai minunate comori, doar ca să am cu ce să compar frumusețea ta. Și tot cred că nu ar fi suficient.
Aș vrea să-ți cuprind mijlocul la fel cum o făceam la început, iar tu, rușinată, să-ți cobori privirea spre pământ și să zâmbești.
Poate că anii schimbă multe lucruri. Ne schimbă pe noi, ne schimbă viețile și ne aduc alte griji. Dar sunt momente în care te privesc și regăsesc în tine aceeași femeie de care m-am îndrăgostit.
Tu ești pentru mine echilibrul meu, pofta mea de viață și energia mea.
Tu mi-ai dat aripi.
Te-am ales pentru că am văzut în tine iubire. Am lăsat deoparte orgoliul și am recunoscut că doar lângă tine pot fi cu adevărat eu.
Tu îmi cunoști secretele, durerile, râsetele și fericirile. M-ai văzut în zilele mele bune, dar și în cele în care nu am fost cea mai bună versiune a mea. Și ai rămas una dintre puținele persoane în fața cărora nu trebuie să mă prefac.
Te-am lăsat să mă descoperi așa cum sunt și am sperat să te îndrăgostești de mine…
Eu, cel care deja te alesesem pe tine.
Poate că nu îți spun suficient de des toate lucrurile acestea. Poate că uneori viața, munca, grijile și rutina ne fac să uităm să spunem cu voce tare ceea ce simțim.
Dar unele lucruri nu s-au schimbat.
Iubita mea, astăzi, în această zi obișnuită în care m-am oprit pentru câteva clipe din tot ceea ce făceam ca să te privesc, ești mai frumoasă ca oricând.
Te iubesc.
Apropo: mi-e dor de ieșirile noastre prin parc, doar noi, vorbind despre orice și despre nimic. Poate ar trebui să facem asta din nou mai des.
„Poveștile bune rămân. Cuvintele potrivite le dau viață.”
Fost redactor Descopera.ro
Fost redactor Descopera.net
Administrator • Jurnalul unui Visător
Ești mai frumoasă ca oricând
Plictisit puțin, am intrat pe forum încercând să găsesc ceva de făcut, dar mi-am dat seama că, de fapt, cel mai important lucru pe care îl pot face astăzi este să-ți spun cât de mult însemni pentru mine.
Astăzi, după multe zile în care timpul parcă a fugit pe lângă noi, am în sfârșit timp să-ți spun că mi-e dor de tine. M-am trezit, te-am privit dormind lângă mine și mi-am dat seama din nou cât de mult înseamnă pentru mine simplul fapt că ești aici.
Lasă-mă să-ți șoptesc lucrurile pe care poate nu am mai reușit să ți le spun de mult. Astăzi simt că plutesc, simt că lumea s-a oprit și nici nu mai știu de când nu am mai avut timp să-ți privesc cu adevărat ochii… ochii tăi, ca două sclipiri.
Hai să oprim totul pentru o zi. Astăzi am nevoie să fim doar noi. Lasă copilul, poate adoarme repede, iar desenele animate parcă nu sunt chiar atât de dăunătoare pentru o seară. Și dacă sună telefonul? De data asta poate să aștepte.
Ești atât de frumoasă!
Te-am zărit în timp ce pregăteai micul dejun și, pentru câteva clipe, m-ai făcut să uit de tot ce era în jurul meu. Te priveam cât de bine se așază tricoul meu pe tine în dimineața asta și mă gândeam că parcă ești mai frumoasă pe zi ce trece.
Iartă-mi neglijența. Iartă-mă că nu am reușit să-mi fac timp mai des pentru astfel de momente. Iartă-mă pentru serile târzii petrecute aiurea pe forum și pentru zilele în care ajung prea obosit acasă, prins între muncă, forum și toate lucrurile care ne ocupă viața.
Uneori alergăm atât de mult după ziua de mâine, încât uităm să privim omul care este lângă noi astăzi.
Hai să facem ziua asta doar pentru noi.
Mi-e dor să-mi amintesc cum te-am cunoscut, să-ți aud șoaptele și să-mi amintesc râsul tău timid. Mi-e dor de plimbările noastre prin parc, când vorbeam despre viitor fără să știm exact ce ne va aduce.
Mi-a fost teamă la început. Priveam totul cu scepticism, dar tu mi-ai arătat, încetul cu încetul, că sunt pe cel mai bun drum.
Tu știi cât de mult te iubesc.
Chiar dacă anii se așază peste povestea noastră, amintirile rămân acolo, gata să fie răscolite ori de câte ori avem nevoie să ne amintim de unde am pornit.
Ador să-mi amintesc cum te-ai rușinat la primul „te iubesc”. Îmi amintesc și acum cum ți s-au înroșit urechile după ce te-am sărutat pentru prima dată.
Sunt lucruri mici, poate neînsemnate pentru alții, dar pentru mine sunt bucăți din viața noastră.
Ești atât de fragilă.
Te văd cum te fâstâcești încercând să așezi masa cât mai bine. Parcă paharul nu este așezat cum trebuie, parcă șervețelul ar mai trebui îndreptat…
Ești atât de adorabilă.
Aș vrea să pot cuprinde marea cu tot cu nisip și să găsesc în ea cele mai minunate comori, doar ca să am cu ce să compar frumusețea ta. Și tot cred că nu ar fi suficient.
Aș vrea să-ți cuprind mijlocul la fel cum o făceam la început, iar tu, rușinată, să-ți cobori privirea spre pământ și să zâmbești.
Poate că anii schimbă multe lucruri. Ne schimbă pe noi, ne schimbă viețile și ne aduc alte griji. Dar sunt momente în care te privesc și regăsesc în tine aceeași femeie de care m-am îndrăgostit.
Tu ești pentru mine echilibrul meu, pofta mea de viață și energia mea.
Tu mi-ai dat aripi.
Te-am ales pentru că am văzut în tine iubire. Am lăsat deoparte orgoliul și am recunoscut că doar lângă tine pot fi cu adevărat eu.
Tu îmi cunoști secretele, durerile, râsetele și fericirile. M-ai văzut în zilele mele bune, dar și în cele în care nu am fost cea mai bună versiune a mea. Și ai rămas una dintre puținele persoane în fața cărora nu trebuie să mă prefac.
Te-am lăsat să mă descoperi așa cum sunt și am sperat să te îndrăgostești de mine…
Eu, cel care deja te alesesem pe tine.
Poate că nu îți spun suficient de des toate lucrurile acestea. Poate că uneori viața, munca, grijile și rutina ne fac să uităm să spunem cu voce tare ceea ce simțim.
Dar unele lucruri nu s-au schimbat.
Iubita mea, astăzi, în această zi obișnuită în care m-am oprit pentru câteva clipe din tot ceea ce făceam ca să te privesc, ești mai frumoasă ca oricând.
Te iubesc.
Apropo: mi-e dor de ieșirile noastre prin parc, doar noi, vorbind despre orice și despre nimic. Poate ar trebui să facem asta din nou mai des.
Fost redactor Descopera.ro
Fost redactor Descopera.net
Administrator • Jurnalul unui Visător
Canal youtube : https://www.youtube.com/gabytzuspecial
Grup muzica : https://www.facebook.com/groups/muzica2025
Blog personal : https://www.facebook.com/jurnalulunuivisator