jurnalulunuivisator De ce ne comparăm cu ceilalți și cum ne afectează viața

[th3#afk]

De ce ne comparăm cu ceilalți și cum ne poate afecta viața

Ți s-a întâmplat vreodată să fii mulțumit de viața ta, iar câteva minute mai târziu să vezi ceva la altcineva și să simți că, dintr-odată, ceea ce ai nu mai este suficient?

Poate un prieten și-a cumpărat o casă.

Un fost coleg pare să câștige mult mai bine.

Cineva de vârsta ta tocmai a plecat într-o vacanță spectaculoasă.

Altul pare să aibă familia perfectă, cariera perfectă și viața la care tu încă visezi.

Și aproape fără să vrem apare întrebarea:

„Eu de ce nu am ajuns încă acolo?”

Ne comparăm cu ceilalți mai des decât realizăm.

Ne comparăm veniturile, casele, mașinile, relațiile, aspectul fizic, cariera, familia, vacanțele și uneori chiar fericirea.

Comparația nu este întotdeauna un lucru rău. Uneori ne poate inspira. Ne poate arăta că un anumit obiectiv este posibil și ne poate determina să evoluăm.

Problema apare atunci când nu mai privim viața altora ca pe o sursă de inspirație și începem să o folosim ca pe un instrument prin care ne măsurăm propria valoare.

Pentru că există un lucru pe care îl uităm foarte ușor:

Vedem rezultatele altora, dar rareori vedem întregul drum pe care l-au parcurs pentru a ajunge acolo.

1. De ce simțim nevoia să ne comparăm?

Comparația nu a apărut odată cu Facebook, Instagram sau TikTok.

Oamenii s-au comparat între ei cu mult înainte să existe internetul.

Este una dintre modalitățile prin care încercăm să înțelegem unde ne aflăm.

Dacă vrem să știm dacă suntem buni într-un anumit domeniu, inevitabil ne uităm și la ceea ce fac ceilalți.

Același lucru se întâmplă și în viața de zi cu zi.

Ne uităm în jur și încercăm să răspundem unor întrebări:

Sunt suficient de bun?

Am ajuns unde ar trebui să fiu la vârsta mea?

Câștig suficient?

Ar trebui să am deja o familie?

Am realizat suficient până acum?

Problema este că pentru multe dintre aceste întrebări nu există un răspuns universal.

Nu există o vârstă la care fiecare om trebuie să aibă propria casă.

Nu există momentul perfect în care trebuie să ai copii.

Nu există o sumă de bani care demonstrează că ai reușit în viață.

Și nu există un singur traseu pe care trebuie să îl urmeze toți oamenii.

Cu toate acestea, atunci când nu avem un răspuns clar, ne uităm la ceilalți.

Iar fără să ne dăm seama, viața lor poate deveni unitatea de măsură pentru propria noastră viață.

2. Când succesul altuia începe să pară eșecul nostru

Imaginează-ți că un prieten îți spune că a primit o promovare.

Prima reacție poate fi sinceră:

„Mă bucur pentru el.”

Dar imediat poate apărea o altă voce:

„Eu ce am făcut în ultimii ani?”

Sau vezi pe cineva care și-a cumpărat o casă.

Te bucuri pentru el, dar începi să te gândești la situația ta.

Dintr-odată, o realizare care nu are nicio legătură cu tine începe să îți schimbe percepția asupra propriei vieți.

Aici comparația poate deveni periculoasă.

Succesul altcuiva nu înseamnă automat eșecul tău.

Două persoane pot avea aceeași vârstă și vieți complet diferite.

Una poate avea succes profesional la 25 de ani.

Alta la 40.

Una își poate găsi partenerul potrivit foarte devreme.

Alta mult mai târziu.

Una poate ști exact ce vrea să facă în viață.

Alta poate avea nevoie de ani pentru a descoperi.

Viața nu este o cursă în care toți plecăm în același moment și de la aceeași linie de start.

3. Social media ne arată momente, nu vieți întregi

Astăzi comparația este mult mai ușoară.

Este suficient să deschidem telefonul.

În câteva minute vedem vacanțe, mașini, restaurante, nunți, case, haine, transformări fizice și povești de succes.

Dar există ceva ce uităm.

De cele mai multe ori oamenii publică momentele pe care vor să le arate, nu întreaga lor existență.

Vedem vacanța.

Nu vedem lunile în care au economisit pentru ea.

Vedem mașina nouă.

Nu știm neapărat ce sacrificii au fost făcute pentru ea.

Vedem fotografia unui cuplu fericit.

Nu știm ce conversație au avut cu o oră înainte.

Vedem succesul unui om.

Nu vedem toate încercările care au eșuat înainte.

Vedem fotografia perfectă.

Nu vedem restul zilei.

Social media poate fi extraordinară pentru comunicare, informație și inspirație.

Problema apare atunci când comparăm întreaga noastră viață cu cele mai frumoase câteva secunde din viața altcuiva.

Este o comparație pe care aproape sigur o vom pierde.

4. Omul perfect cu care ne comparăm poate nici măcar să nu existe

Există o capcană și mai interesantă.

Nu ne comparăm întotdeauna cu o singură persoană.

Vedem casa unei persoane.

Vacanța alteia.

Relația alteia.

Salariul altcuiva.

Aspectul fizic al unei alte persoane.

Succesul profesional al alteia.

Apoi, fără să realizăm, mintea poate combina toate aceste lucruri.

Rezultatul este un om imaginar care are totul.

Bani.

Casă.

Familie.

Carieră.

Vacanțe.

Timp liber.

Aspect fizic perfect.

Fericire.

Și ne întrebăm:

„De ce viața mea nu arată așa?”

Poate pentru că viața aceea nici măcar nu există.

Am construit-o din cele mai bune fragmente ale vieților mai multor oameni și apoi am comparat-o cu realitatea noastră de zi cu zi.

Este o competiție imposibilă.

5. Comparația financiară nu are aproape niciodată o linie de sosire

Banii sunt unul dintre cele mai ușoare domenii în care putem cădea în capcana comparației.

Un coleg câștigă mai mult.

Un prieten are o mașină mai scumpă.

Cineva și-a cumpărat o casă.

Altul pleacă de mai multe ori pe an în vacanță.

Și apare întrebarea:

„Ce fac eu greșit?”

Este normal să ne dorim să evoluăm.

Să câștigăm mai mult.

Să avem o locuință mai bună.

Să oferim familiei mai mult.

Problema apare când obiectivele noastre financiare nu mai sunt stabilite după ceea ce ne dorim noi, ci după ceea ce au ceilalți.

Atunci începe o cursă care nu se termină.

Îți cumperi o mașină.

Cineva are una mai scumpă.

Câștigi mai mult.

Descoperi pe cineva care câștigă dublu.

Îți cumperi o casă.

Există una mai mare.

Indiferent cât de mult ai, aproape întotdeauna va exista cineva care are mai mult.

Poate întrebarea importantă nu este:

„Cât au ceilalți?”

Ci:

„De ce am eu nevoie pentru viața pe care vreau să o trăiesc?”

6. Ajungem să ne comparăm chiar și iubirea

Comparația poate intra inclusiv în relațiile noastre.

Vedem cupluri care publică flori, vacanțe, declarații de dragoste și fotografii perfecte.

Apoi ne uităm la omul de lângă noi.

„Noi de ce nu facem asta?”

„De ce nu îmi oferă și mie asemenea lucruri?”

„Oare ceilalți sunt mai fericiți?”

Dar o relație nu poate fi înțeleasă din câteva fotografii.

Un buchet de flori nu ne spune cât respect există între doi oameni.

O fotografie dintr-o vacanță nu ne spune cum arată celelalte zile ale anului.

Un mesaj romantic publicat pe internet nu ne spune câtă încredere există între ei.

Unele dintre cele mai importante lucruri dintr-o relație nu vor apărea niciodată într-o fotografie.

Respectul.

Încrederea.

Sprijinul într-o zi grea.

Siguranța de a putea fi tu însuți.

O conversație la miezul nopții.

Omul care rămâne lângă tine când viața nu mai arată deloc ca într-o fotografie.

Relațiile sunt trăite, nu demonstrate.

7. Când nu mai vedem ceea ce avem

Poate cea mai mare problemă a comparației permanente este că ne schimbă perspectiva.

Nu mai vedem ceea ce avem.

Vedem ceea ce ne lipsește.

Nu mai observăm cât am progresat.

Vedem cât de departe pare să fi ajuns altcineva.

Nu mai suntem bucuroși pentru lucrurile pe care cândva ni le doream.

Au devenit normale.

Și apare mereu ceva nou pe care altcineva îl are.

În acel moment putem ajunge într-o situație ciudată:

avem mai mult decât aveam acum câțiva ani, dar suntem mai nemulțumiți.

Nu pentru că viața noastră a devenit mai rea.

Ci pentru că s-a schimbat reperul după care o judecăm.

8. Comparația poate deveni inspirație

Nu trebuie să eliminăm complet comparația.

Probabil nici nu am putea.

Putem însă schimba întrebarea.

În loc de:

„De ce are el și eu nu?”

putem întreba:

„Ce pot învăța de aici?”

Vezi pe cineva care a construit o afacere?

Poate experiența lui îți oferă o idee.

Vezi pe cineva care a învățat o meserie nouă la 40 de ani?

Poate îți amintește că nici pentru tine nu este prea târziu.

Vezi pe cineva care a reușit după mai multe încercări?

Poate îți demonstrează că un eșec nu înseamnă neapărat finalul drumului.

În acel moment, comparația nu te mai micșorează.

Te poate împinge înainte.

Există o diferență uriașă între:

„De ce el?”

și

„Ce pot învăța de la el?”

9. Uită-te uneori și înapoi

Suntem atât de obișnuiți să privim înainte încât uităm să ne uităm în urmă.

Gândește-te la tine de acum cinci sau zece ani.

Ce probleme aveai?

Ce lucruri îți doreai?

Ce nu știai?

Ce te speria?

Ce ai învățat între timp?

Poate că astăzi ai lucruri care atunci păreau foarte îndepărtate.

Poate ai trecut peste probleme despre care credeai că nu se vor termina niciodată.

Poate ai devenit mai puternic fără să observi.

Progresul personal este greu de văzut pentru că îl trăim în fiecare zi.

O fotografie făcută zilnic pare aproape identică cu cea de ieri.

Dar compară prima fotografie cu cea făcută după câțiva ani și diferența poate fi enormă.

Poate că și noi funcționăm la fel.

10. Singura cursă care merită cu adevărat

Întotdeauna va exista cineva mai bogat.

Mai frumos.

Mai talentat.

Mai cunoscut.

Mai norocos.

Mai avansat într-un anumit domeniu.

Dacă scopul nostru este să îi depășim pe toți, cursa nu se va termina niciodată.

Dar există o altă comparație.

Tu cu tine.

Ești mai aproape de omul care vrei să devii decât erai acum un an?

Ai învățat ceva?

Ai schimbat ceva?

Ai devenit mai bun într-un anumit lucru?

Ai avut curajul să începi ceva?

Ai renunțat la ceva care îți făcea rău?

Ai învățat dintr-o greșeală?

Poate că acestea sunt lucrurile care merită măsurate.

Nu trebuie să ai viața altcuiva.

Nu trebuie să ajungi unde a ajuns altcineva și nici în momentul în care a ajuns el.

Drumul tău poate fi complet diferit.

Nu uita să privești și propriul drum

Poți admira succesul altcuiva fără să îl transformi în propriul eșec.

Poți aprecia ceea ce are cineva fără să disprețuiești ceea ce ai tu.

Poți învăța de la ceilalți fără să încerci să devii ei.

Pentru că, la sfârșitul zilei, nu vei trăi viața persoanei cu care te compari.

O vei trăi pe a ta.

Și poate că într-o zi vei privi în urmă și vei realiza că ai petrecut prea mult timp întrebându-te cât de departe au ajuns ceilalți și prea puțin timp observând cât de departe ai ajuns tu.

Privește înainte.

Inspiră-te.

Învață de la oamenii din jurul tău.

Dar nu îți măsura întreaga existență cu viețile lor.

Nu trebuie să fii mai bun decât toți ceilalți.

Încearcă să fii puțin mai aproape de omul care vrei să devii decât erai ieri.