Pe 17 februarie se împlinesc 27 de ani de când câteva mii de studenţi au ieşit în stradă pentru a striga „Libertate!“, „Vrem lumină să-nvăţăm, şi apă să ne spălăm!“, „Nu trăim în grote“. „A fost prima revoltă studenţească din perioada ceauşistă care, deşi aclama mesaje şi revendicări cu caracter social, a însemnat şi o puternică revoltă spontană, chiar dacă fără lideri formali, faţă de vitregiile regimului comunist“, au precizat reprezentanţii universităţii UPA, care au pregătit manifestări speciale cu această ocazie.
Totul a început lângă Universitate, unde câţiva tineri din căminele din Codrescu au dat foc unor lemne într-un bazin gol. Lor li s-au alăturat şi alţii, grupul a făcut ocolul complexului studenţesc, a trecut pe la cantină, apoi s-a împărţit: unii au plecat către colegii politehnişti din Tudor Vladimirescu, alţii către agronomiştii din Târguşor Copou. În Tudor Vladimirescu, pe acea vreme cel mai mare complex studenţesc din sud-estul Europei, manifestanţii au ajuns cu puţin înainte de ora 20:00.
Grupul protestatarilor s-a oprit în dreptul căminului T 17, ce găzduia peste 1.500 de tineri, şi a început să scandeze “Meca, meca”, chemându-i astfel pe colegii de la Mecanică să iasă în stradă. Deşi uşile cu gratii erau încuiate, băieţii au găsit soluţia pentru a ieşi din clădire, pe o uşă lăturalnică. Au spart un geam mic şi au început să apară rând pe rând. Apoi au spart lacătul pus pe uşile principale ale căminului, iar în câteva minute s-au adunat mai mult de o mie de studenţi care au început să cânte “Deşteaptă-te, române!”.
Mărturie:
“Primul-secretar, Leonard Constantin, a ieşit din sediul înţesat de miliţieni şi a promis că totul se va rezolva în acea seară, cu condiţia să ne întoarcem în cămine. Am plecat mai departe, către Primărie, apoi ne-am îndreptat spre Piaţa Unirii. Acolo, aproape de miezul nopţii, totul s-a terminat şi fiecare a plecat de unde venise. Ajunsă în Tudor, am avut surpriza să constat că, într-adevăr, era lumină în camere, iar caloriferele se dezmorţiseră”, spune Mădălina.
Prof. Dragoş Paraschiv îşi aminteşte că după revoltă au fost sancţionaţi câţiva tineri de la Universitate, iar trei studenţi au fost exmatriculaţi. Măsurile represive s-au oprit, pentru că nu se dorea extinderea scandalului.
Prof. univ. Adrian Dima, de la Universitatea Tehnică “Gh. Asachi” Iaşi, pe atunci director al unui sector din căminul T 17, a ajuns urgent printre studenţi când a început revolta. “M-am întâlnit acolo cu profesorul Merticaru, secretarul de partid pe centrul universitar Iaşi. Era însoţit de un luptător, un sportiv care cunoştea o parte dintre studenţi. I-a cerut tânărului bine făcut să-i îndemne să nu iasă în stradă. Dacă îmi amintesc bine, printre studenţii din T 17 era şi Relu Fenechiu, şeful liberalilor din Iaşi”, spune prof. Dima. “Câteva zile mai târziu a sosit de la Bucureşti ministrul adjunct al Învăţământului. Mi-a arătat mai multe fotografii făcute în timpul manifestaţiei şi m-a întrebat dacă recunosc pe careva. Bineînţeles că am negat şi am spus că studenţii nu au strigat lozinci. M-a ameninţat că voi fi dat afară dacă se descoperă studenţi din T 17 care au participat la mişcare”.
Pe 17 februarie se împlinesc 27 de ani de când câteva mii de studenţi au ieşit în stradă pentru a striga „Libertate!“, „Vrem lumină să-nvăţăm, şi apă să ne spălăm!“, „Nu trăim în grote“. „A fost prima revoltă studenţească din perioada ceauşistă care, deşi aclama mesaje şi revendicări cu caracter social, a însemnat şi o puternică revoltă spontană, chiar dacă fără lideri formali, faţă de vitregiile regimului comunist“, au precizat reprezentanţii universităţii UPA, care au pregătit manifestări speciale cu această ocazie.
Totul a început lângă Universitate, unde câţiva tineri din căminele din Codrescu au dat foc unor lemne într-un bazin gol. Lor li s-au alăturat şi alţii, grupul a făcut ocolul complexului studenţesc, a trecut pe la cantină, apoi s-a împărţit: unii au plecat către colegii politehnişti din Tudor Vladimirescu, alţii către agronomiştii din Târguşor Copou. În Tudor Vladimirescu, pe acea vreme cel mai mare complex studenţesc din sud-estul Europei, manifestanţii au ajuns cu puţin înainte de ora 20:00.
Grupul protestatarilor s-a oprit în dreptul căminului T 17, ce găzduia peste 1.500 de tineri, şi a început să scandeze “Meca, meca”, chemându-i astfel pe colegii de la Mecanică să iasă în stradă. Deşi uşile cu gratii erau încuiate, băieţii au găsit soluţia pentru a ieşi din clădire, pe o uşă lăturalnică. Au spart un geam mic şi au început să apară rând pe rând. Apoi au spart lacătul pus pe uşile principale ale căminului, iar în câteva minute s-au adunat mai mult de o mie de studenţi care au început să cânte “Deşteaptă-te, române!”.
Mărturie:
“Primul-secretar, Leonard Constantin, a ieşit din sediul înţesat de miliţieni şi a promis că totul se va rezolva în acea seară, cu condiţia să ne întoarcem în cămine. Am plecat mai departe, către Primărie, apoi ne-am îndreptat spre Piaţa Unirii. Acolo, aproape de miezul nopţii, totul s-a terminat şi fiecare a plecat de unde venise. Ajunsă în Tudor, am avut surpriza să constat că, într-adevăr, era lumină în camere, iar caloriferele se dezmorţiseră”, spune Mădălina.
Prof. Dragoş Paraschiv îşi aminteşte că după revoltă au fost sancţionaţi câţiva tineri de la Universitate, iar trei studenţi au fost exmatriculaţi. Măsurile represive s-au oprit, pentru că nu se dorea extinderea scandalului.
Prof. univ. Adrian Dima, de la Universitatea Tehnică “Gh. Asachi” Iaşi, pe atunci director al unui sector din căminul T 17, a ajuns urgent printre studenţi când a început revolta. “M-am întâlnit acolo cu profesorul Merticaru, secretarul de partid pe centrul universitar Iaşi. Era însoţit de un luptător, un sportiv care cunoştea o parte dintre studenţi. I-a cerut tânărului bine făcut să-i îndemne să nu iasă în stradă. Dacă îmi amintesc bine, printre studenţii din T 17 era şi Relu Fenechiu, şeful liberalilor din Iaşi”, spune prof. Dima. “Câteva zile mai târziu a sosit de la Bucureşti ministrul adjunct al Învăţământului. Mi-a arătat mai multe fotografii făcute în timpul manifestaţiei şi m-a întrebat dacă recunosc pe careva. Bineînţeles că am negat şi am spus că studenţii nu au strigat lozinci. M-a ameninţat că voi fi dat afară dacă se descoperă studenţi din T 17 care au participat la mişcare”.
Sursa:descopera.ro,jurnalul.antena3.ro