stiai ca [ Descopera ] Vrem apă să ne spălăm şi lumină să învăţăm

[cReTzUUUU]

 

Pe 17 februarie se împlinesc 27 de ani de când câteva mii de studenţi au ieşit în stradă pentru a striga „Libertate!“, „Vrem lumină să-nvăţăm, şi apă să ne spălăm!“, „Nu trăim în grote“. „A fost prima revoltă studenţească din perioada ceauşistă care, deşi aclama mesaje şi revendicări cu caracter social, a însemnat şi o puternică revoltă spontană, chiar dacă fără lideri formali, faţă de vitregiile regimului comunist“, au precizat reprezentanţii universităţii UPA, care au pregătit manifestări speciale cu această ocazie.

Totul a început lângă Universitate, unde câţiva tineri din căminele din Codrescu au dat foc unor lemne într-un bazin gol. Lor li s-au alăturat şi alţii, grupul a făcut ocolul complexului studenţesc, a trecut pe la cantină, apoi s-a împărţit: unii au plecat către colegii politehnişti din Tudor Vladimirescu, alţii către agronomiştii din Târguşor Copou. În Tudor Vladimirescu, pe acea vreme cel mai mare complex studenţesc din sud-estul Europei, manifestanţii au ajuns cu puţin înainte de ora 20:00. 
Grupul protestatarilor s-a oprit în dreptul căminului T 17, ce găzduia peste 1.500 de tineri, şi a început să scandeze “Meca, meca”, chemându-i astfel pe colegii de la Mecanică să iasă în stradă. Deşi uşile cu gratii erau încuiate, băieţii au găsit soluţia pentru a ieşi din clădire, pe o uşă lăturalnică. Au spart un geam mic şi au început să apară rând pe rând. Apoi au spart lacătul pus pe uşile principale ale căminului, iar în câteva minute s-au adunat mai mult de o mie de studenţi care au început să cânte “Deşteaptă-te, ro­mâ­ne!”. 

Mărturie:

“Primul-secretar, Leonard Constantin, a ieşit din sediul înţesat de miliţieni şi a promis că totul se va rezolva în acea seară, cu condiţia să ne întoarcem în cămine. Am plecat mai departe, către Primărie, apoi ne-am îndreptat spre Piaţa Unirii. Acolo, aproape de miezul nopţii, totul s-a terminat şi fiecare a plecat de unde venise. Ajunsă în Tudor, am avut surpriza să constat că, într-adevăr, era lumină în camere, iar caloriferele se dez­mor­ţi­seră”, spune Mădălina.

Prof. Dragoş Paraschiv îşi amin­teşte că după revoltă au fost sancţionaţi câţiva tineri de la Universitate, iar trei studenţi au fost exmatriculaţi. Măsurile represive s-au oprit, pentru că nu se dorea extinderea scandalului.
Prof. univ. Adrian Dima, de la Universitatea Tehnică “Gh. Asachi” Iaşi, pe atunci director al unui sector din căminul T 17, a ajuns urgent printre studenţi când a început revolta. “M-am întâlnit acolo cu profesorul Merticaru, secretarul de partid pe centrul universitar Iaşi. Era însoţit de un luptător, un sportiv care cunoştea o parte dintre studenţi. I-a cerut tânărului bine făcut să-i îndemne să nu iasă în stradă. Dacă îmi amintesc bine, printre studenţii din T 17 era şi Relu Fenechiu, şeful liberalilor din Iaşi”, spune prof. Dima. “Câteva zile mai târziu a sosit de la Bucureşti ministrul adjunct al Învăţământului. Mi-a arătat mai multe fotografii făcute în timpul manifestaţiei şi m-a întrebat dacă recunosc pe careva. Bineînţeles că am negat şi am spus că studenţii nu au strigat lozinci. M-a ameninţat că voi fi dat afară dacă se descoperă studenţi din T 17 care au participat la mişcare”.

Sursa:descopera.ro,jurnalul.antena3.ro