Secretul cutiei cu alb și roșu care te face „programat să câștigi medalii” chiar dacă nu practici sportul în care au performat toți bărbații din neamul tău! EXCLUSIV

Reîntors de curând ca antrenor la CSM București, clubul cu care a performat la nivel intern (7 titluri naționale și 7 Cupe ale României) dar și internațional, din postura de secund și principal, Adi Vasile are în spate inclusiv o carieră frumoasă de handbalist, în care a reprezentat cu cinste și cu trofee clubul Steaua București.

Puțină lume poate că știe, însă, faptul că Adi Vasile provine dintr-o familie în care alt sport a dominat pe filieră paternă. Boxul, nu handbalul! Și încă la ce nivel! Într-un amplu interviu video oferit în exclusivitate pentru ProSport, Adi Vasile deschide porțile unei confesiuni emoționante, cu secrete din culisele carierei dar și vieții lui. Una în care ringul și handbalul alternează, cumva potențându-se misterios pe firul aceleiași pasiuni uriașe pentru sport și performanță.

Confesiunea lui Adi Vasile despre box, sportul care domina în familia lui

„Când eram copil, eu am fost programat să câștig medalii! Să-mi doresc să câștig medalii!”. Startul mărturisirilor dinspre Adi Vasile, antrenorul CSM București, e de o sinceritate abruptă, nonșalantă, iar poveștile curg imediat, cuceritor, în urma verdictelor despre propriul parcurs profesional:

Tatăl meu a fost component al lotului olimpic de box al României, vărul tatălui meu a reprezentat România la Jocurile Olimpice 1980 de la Moscova la box (n.red. – Teodor Pîrjol, categoria grea) .Unchiul tatălui meu a fost secretar general al Federației Române de Box. Iar eu am crescut cu o cutie de medalii, a tatălui meu, care era cel mai valoros lucru pe care eu puteam să-l ating în copilăria aia! Ca și jucat, ca taică-miu să mă lase să mă joc cu medaliile lui. Cele mai vechi amintiri ale mele sunt legate de acea cutie alb cu roșu. Este și acum, acolo, în bibliotecă”

Cum de nu s-a îndreptat Adi Vasile spre box și a ales handbalul? Nici el nu are o explicație clară, dar știe sigur ce a învățat la Steaua, prin handbal.

Iar pasiunea pentru box i-ar rămas totuși, dezvăluind că urmărește atât confruntări istorice, cât și „la zi” din sportul care domina în familia lui:

Ulterior, începând să fac handbal, am intrat în clubul Steaua unde am văzut mari campioni și le sunt recunoscător absolut tuturor profesorilor și antrenorilor și conducătorilor din acel club că am avut marea șansă și mi-au educat o identitate de campion. Și o dorință de campion. Așa că programarea mea spre acele medalii a fost făcută încă de când eram foarte mic! Boxul nu l-am practicat, deși îmi place la nebunie! Mă uit la meciuri de box, m-am uitat la meciuri din istorie, din anii ’60-’70, dar cred că tatăl meu… nu-mi dau seama. Nu știu de ce nu am făcut box! Nu că, dacă m-ar fi dus la box, nu m-ar fi protejat tata”

Vezi articolul complet