Ce face un om puternic cu emotiile?

[chiube]

 

Ce face un om puternic cu emotiile?

1. Nu fuge de vulnerabilitate pentru ca vulnerabilitatea este in sine o forta. Relatiile sufletesti de dragoste sau prietenie se construiesc pe deschiderea emotionala autentica.
2. Nu traieste tot timpul in frustrare si nemultumire ci accepta ca ceea ce nu poate fi schimbat trebuie imbratisat.  Revolta prelungita aboneaza omul la drama si depresie. Un om vesnic nemultumit incapabil de a vedea si lucrurile bune va fi evitat cu timpul de cei din jur sau se va autoizola.
3. Isi sublimeaza emotiile negative si pornirile distructive prin actiuni sanatoase. Agresivitatea o elibereaza prin sport sau munca fizica, tristetea si dorul prin  exprimari artistice, revolta pe nedreptate prin activism pentru o cauza umanitara.
4. Isi construieste relatiile pe autenticitate, nu pe ipocrizie si manipulare. Atunci cand un om minte sau manipuleaza, dezvolta sindromul impostorului si traieste cu frica de a fi desconspirat.
5. Tolereaza diferentele de opinie, de credinte si de alegeri. Nu judeca ci observa si analizeaza si nu isi impune propriile alegeri celorlalti.
6. Studiaza constant, invata si se dezvata. Isi schimba convingerile si principiile, se adapteaza schimbarii si nu ramane blocat in trecut.
7. Isi asuma responsabilitatea propriilor emotii si sentimente. Emotiile sunt reactii biologice si in mare parte instinctive – controlul lor incepe prin a le intelege originea – pot fi astfel partial influentate prin adoptarea unui stil de viata sanatos, pentru ca multe din starile noastre proaste sunt de fapt rezultatul unei biochimii deficitare. Urmatorul pas in a le controla consta in a nu le transforma in sentimente – sentimentele sunt interpretarea cognitiva a emotiilor. De exemplu: te poti trezi dimineata cu o stare de anxietate, sau de dor, sau de tristete – acestea pot fi rezultatul lipsei de somn, alimentatiei incorecte, consumului de alcool sau droguri, deficientei de anumite substante in organism. Daca nu intelegi componenta biologica a emotiei, mintea va interpreta aceasta stare si-i va atribui o cauza gresita: de obicei ceva ce nu avem sau ne lipseste – dragoste, prieteni, succes, lux etc, in functie de scenariul de fericire pe care il avem.

Multi oameni ignora aceasta realitate biologica si ii diminueaza importanta. Ca fapt divers, depresia la persoanele cu activitate fizica intensa este mai rar intalnita, chiar daca au predispozitie genetica pentru a dezvolta depresie si anxietate. Alimentatia si somnul sunt de asemeni factori predicivi importanti pentru sanatatea psihica. Controlul substantelor stimulante (alcool, droguri) este de asemeni important.

A-ti asuma responsabilitatea emotiilor inseamna a pune in practica tot ceea ce trebuie pentru a elimina cauzele biologice ale emotiilor negative.

Urmatorul nivel de control al emotiilor il reprezinta radiografia fricilor si asteptarilor pe care le avem. Frica de esec te face sa nu iei decizii. Frica de singuratate te face sa stai in relatii de compromis. Frica de dragoste te face sa nu fii total intr-o relatie. Frica de moarte te face sa devii ipohondru. La urmatorul nivel, asteptarile neadaptate realitatii induc dezamagire si furie. Daca te astepti sa nu fii mintit, vei fi intolerant si revoltat. Daca te astepti ca toti oamenii sa fie logici si rationali, o sa ramai singur cu dreptatea in brate. Daca te astepti ca oamenii sa isi tina promisiunile, vei astepta degeaba. Daca te astepti ca toti oamenii sa fie buni, nu vei identifica rautatea si nu vei sti sa ii eviti. Chiar daca aceste asteptari sunt corecte in esenta, ele nu sunt adaptate realitatii. Vei fi intr-adevar mai cinic atunci cand ai asteptari congruente cu realitatea. Practic avem de ales intre doua suferinte – cea a realismului cinic sau cea a idealismului vesnic dezamagit. Cinismul poate fi sublimat in umor si autoironie pe cand dezamagirea se descompune in tristete.

Ultimul nivel al controlului emotiilor, dupa identificare fricilor si asteptarilor, il reprezinta integrarea lor cognitiva sub forma sentimentelor. Aceasta interpretare cognitiva este la cei mai multi oameni plina de erori – pentru ca gandirea este un algoritm evoluat pentru eficientizare si rapiditate, nu pentru reflectarea corecta a realitatii. Majoritatea oamenilor aplica gandirea rapida – care functioneaza prin scurtaturi sub forma stereotipurilor si prejudecatilor, a asocierilor ( intipariri si patternuri), a generalizarilor. Gandirea corecta este mai lenta – pentru ca presupune analiza pro si contra, atentie la erori de logica, abstractizare prin perspectiva si empatie (cel putin cognitiva daca nu si emotionala).

Controlul emotiilor este obtinut atunci cand educam si controlam gandirea. De exemplu – daca ti-e frica de singuratate si ca atare stai intr-o relatie nepotrivita, gandirea incorecta iti va generaliza experienta romantica de pana acum ( daca am avut 2-3 relatii esuate asta inseamna ca toate vor esua si in viitor si atunci mai bine raman asa). Sau vei imprumuta fricile sau statistica celorlalti – daca ei nu au gasit, nici eu nu voi gasi. Sau vei fi vulnerabil la prejudecatile celorlalti ( ce o sa zica lumea?). Daca ai o gandire educata vei intelege insa ca: esecul trecutului nu prezice viitorul, mai ales daca intre timp ai invatat din greseli; ca experientele celorlalti nu au relevanta pentru tine; ca lumea judeca prin prisma propriilor frici si neputinte si ca oricum te judeca cateva secunde dupa care sunt ocupati de ei insisi nu de tine; ca societatea se schimba rapid si ceea ce astazi este un tabu maine va fi o normalitate si poimaine o banalitate.

Cam asta face un om puternic – isi alege suferintele cu care poate trai. Unele suferinte sunt constructive, altele sunt distructive. Suferinta disciplinei e de preferat suferintei regretului. Suferinta singuratatii e de preferat suferintei relatiilor toxice. Suferinta realismului e de preferat suferintei idealismului. Suferinta luciditatii e de preferat suferintei automintirii. Suferinta intelegerii e de preferat suferintei ignorantei.

„Putem accepta orice adevar, oricat de zdrobitor, cu conditia sa inlocuiasca totul, sa aiba tot atata vitalitate cat speranta careia i s-a substituit.” Emil Cioran

www.artdevivre.ro