[ UNIVERS ] Sute de stele au dispărut fără urmă. Cum ? De ce? Unde au dispărut?

[Iuliana]

Sute de stele au dispărut fără urmă. Cum ? De ce? Unde au dispărut?

La începutul acestei săptămâni am relatat povestea a trei stele care, în iulie 1952, au dispărut pentru totdeauna de pe cerul nopții în decurs de o oră, lăsând în urmă un mister cu mai multe explicații posibile.

Dar acestea nu sunt singurele stele care au dispărut, nici măcar pentru o perioadă lungă de timp.

În 2019, proiectul Vanishing and Appearing Sourcesdur a Century of Observations (VASCO) a încercat să catalogheze câte stele au dispărut de pe fața ochilor în ultimii 70 de ani și a găsit în jur de 100 care au dispărut fără o explicație concretă.

Proiectul VASCO a comparat imaginile realizate de Observatorul Naval al SUA începând cu 1949 cu imagini din studiul ceresc Pan-STARRS între 2010 și 2014. Software-ul folosit de echipă a găsit aproximativ 150.000 de potențiale surse de lumină care au dispărut între timp.

Ei au făcut apoi referințe încrucișate cu alte seturi de date pentru a restrânge și mai mult câmpul.

Acest proces le-a lăsat cu 24.000 de candidați, pe care apoi i-au examinat manual pentru a exclude defecțiunile camerei și alte erori. În cele din urmă, au găsit aproximativ 100 de candidați promițători pentru surse de lumină reale care au dispărut din peisajul nostru.

Stelele pot să se întunece precum Betelgeuse sau să explodeze precum o supernovă, lăsând o strălucire timp de ore sau zile, dar, în general, ele nu dispar pur și simplu din peisaj.

O posibilă explicație este că nu au reușit să se transforme într-o supernovă, prăbușindu-se în schimb într-o gaură neagră. Cu toate acestea, se crede că acest lucru este incredibil de rar, mai puțin de 1 la 90 de milioane, și probabil că nu ar explica de ce au dispărut atât de multe puncte de lumină.

Un studiu ulterior realizat de VASCO, care a examinat candidați suplimentari pentru extincție, a estimat rata de detectare eșuată a supernovelor la mai puțin de 1 la 600 de milioane.

Alte posibilități ar putea fi lentilele gravitaționale, în care spațiul-timp este distorsionat de obiecte extrem de grele, amplificând uneori obiecte foarte îndepărtate, sau alte explozii scurte de lumină, cum ar fi exploziile de raze gamma captate în studiile mai vechi.

Obiectele care se deplasează mai aproape, cum ar fi asteroizii, ar putea, de asemenea, să explice aceste dispariții.

Deși studiul acestor obiecte prezintă interes pentru astrofizicienii care ar putea fi nevoiți să explice mecanismele de dispariție a stelelor, unul dintre factorii care au stat la baza căutării a fost mult mai îndepărtat: căutarea unei sfere Dyson, o modalitate ipotetică prin care civilizațiile avansate ar putea exploata puterea unei stele, înconjurând-o cu panouri solare.

Căutarea acestor tranzitori ar putea (și este o afacere destul de importantă) să ne conducă la o civilizație avansată.

„Dacă o regiune a cerului are tendința de a produce o fracțiune neașteptat de mare de candidați în comparație cu fundalul, această regiune sau „punct fierbinte” ar putea merita o atenție specială” , a scris o altă echipă în lucrarea lor din 2019 în The Astronomical Journal .

Cu toate acestea, studiul de urmărire nu a identificat nici măcar candidați buni pentru sferele Dyson, lăsându-ne cu o mulțime de stele lipsă și puține explicații.

View the full article