Search the Community

Seria „Earth Chronicles” de Zecharia Sitchin este o colecție de cărți în care autorul propune o interpretare alternativă a istoriei umanității, bazându-se pe texte antice și mituri mesopotamiene. Iată o prezentare generală a principalelor teme și cărți din această serie: 1. Premisele cheie Extraterestri Anunnaki: Sitchin susține că civilizația sumeriană a fost influențată de o rasă de extratereștri numită Anunnaki, care ar fi venit pe Pământ cu mii de ani în urmă pentru a extrage aur și pentru a crea oameni prin intervenție genetică. Interpretarea Scripturilor Antice: El analizează miturile și legendele antice, sugerând că acestea conțin adevăruri istorice despre contactul cu extratereștrii. 2. Cărți din seria „Earth Chronicles” „The 12th Planet” (1976): Prima carte din serie, unde introduce conceptul celor 12 planete, inclusiv Pământul și planeta Nibiru, care ar fi o planetă extrasolară cu o orbită foarte lungă. Sitchin propune că Nibiru este acasă pentru Anunnaki. „The Stairway to Heaven” (1980): Această carte se concentrează pe dezvoltarea civilizațiilor antice și pe impactul pe care extratereștrii l-ar fi avut asupra acestora. „The Wars of Gods and Men” (1985): Sitchin vorbește despre conflictele dintre Anunnaki și alte rase extraterestre, precum și despre influența acestor conflicte asupra istoriei umane. „The Lost Book of Enki” (2002): Oferă detalii despre Anunnaki din perspectiva unui zeu numit Enki, incluzând faptele și conflictele interumane și intergalactice. „The End of Days” (2002): Abordează profețiile legate de sfârșitul lumii și cum acestea sunt legate de intervențiile extraterestre. 3. Critica și controverse Teoriile lui Sitchin sunt extrem de controversate și au fost criticate de istoricii și arheologii tradiționali. Mulți cercetători subliniază că interpretările lui ale textelor antice sunt nefondate și că abordarea sa nu respectă metodele științifice sau arheologice standard. 4. Impactul cultural „Earth Chronicles” a influențat multe domenii, de la literatură de ficțiune la teoriile conspirației și mișcările New Age. A generat un public larg, dar și critici severe, și continua să fie un subiect de discuție și dezbatere. The 12th Planet - 1976 Publicată în 1976, „The 12th Planet” este prima carte din seria „Earth Chronicles”. În această lucrare, Zecharia Sitchin propune teoria că Terra a fost vizitată de o rasă extraterestră numită Anunnaki, care a venit de pe o planetă numită Nibiru. Sitchin susține că Nibiru are o orbită eliptică care durează aproximativ 3.600 de ani, ceea ce aduce Anunnaki pe Pământ în perioade regulate. Sitchin folosește texte sumeriene pentru a susține ideea că Anunnaki au influențat dezvoltarea civilizațiilor antice, având un rol crucial în evoluția omenirii. Această lucrare a deschis discuțiile despre mitologia sumeriană și a provocat controversă în rândul istoricilor. Teme principale: Intervenția extraterestră în evoluția umană Intervenția Extraterestră în Evoluția Umană: Teoria Conspirației De-a lungul secolelor, au existat multe teorii care sugerează că umanitatea nu a evoluat în întregime prin procesele naturale cunoscute. O astfel de teorie, promovată de Zecharia Sitchin și alți adepți, sugera că extratereștri, cunoscuți sub numele de Anunnaki, au intervenit direct în dezvoltarea speciei umane. Conform acestei teorii, Anunnaki ar fi venit de pe planeta Nibiru cu misiunea de a extrage aur de pe Pământ, utilizând resursele umane ca forță de muncă. Susținătorii acestei teorii argumentează că multe dintre miturile și legendele antice reflectă acest contact. De exemplu, texte sumeriene descriu Anunnaki creând oamenii prin inginerie genetică, amestecând ADN-ul lor cu cel al hominidelor locale. Aceștia ar fi avut tehnologia avansată necesară pentru a modifica structura genetică a oamenilor, rezultând astfel o nouă specie capabilă de muncă intensivă. Critici de specialitate resping aceste idei ca fiind nefundamentate și extrem de speculative. Totuși, popularitatea teoriei a crescut, stârnind imaginația celor care caută răspunsuri la întrebările misterioase ale evoluției umane. Această persistență a interesului sugerează că dorința de a explora originile noastre poate fi influențată de o fascinație profundă pentru posibilitatea că am fost creați sau modificați de vieți inteligente dincolo de planeta noastră. Conceptul celor 12 planete Conceptul celor 12 Planete: Cheia Originilor Umane Teoria celor 12 planete, propusă de Zecharia Sitchin în lucrarea sa „The 12th Planet”, sugerează că sistemul nostru solar nu cuprinde doar cele nouă planete cunoscute, ci și alte corpuri cerești, inclusiv o planetă extrasolară numită Nibiru. Conform lui Sitchin, Nibiru ar avea o orbită eliptică extrem de lungă, care durează aproximativ 3.600 de ani, și joacă un rol crucial în istoria umanității. Sitchin susține că Nibiru este locuită de extratereștri avansați, cunoscuți sub numele de Anunnaki, care au venit pe Pământ în urmă cu mii de ani pentru a căuta aur. Conform teoriei, aceștia nu doar că au influențat evoluția umană prin inginerie genetică, dar au și interacționat cu civilizațiile antice, contribuind la dezvoltarea culturilor sumere, egiptene și mesopotamiene. Un aspect fascinant al acestei teorii este modul în care Sitchin interpretează diferitele texte antice, susținând că acestea oferă dovezi ale existenței acestor planete suplimentare și ale contactului extraterestru. El folosește mituri sumeriene și biblice pentru a argumenta că omenirea a fost creată în scopul de a lucra pentru Anunnaki, iar legendele vremurilor străvechi reflectă interacțiunile între oameni și aceste ființe avansate. Criticii acestor concepte subliniază adesea absența dovezilor empirice și faptul că multe dintre interpretările lui Sitchin sunt considerate speculative. Totuși, credincile în aceste teorii au câștigat popularitate și au inspirat o mișcare globală de adepți care caută secretul originilor umane. Fascinația pentru ideea că nu suntem singuri în univers și că istoria noastră este influențată de puteri externe continuă să stârnească discuții și teorii în rândul celor dornici de adevăr. Mitologia sumeriană Mitologia Sumeriană: O Fereastră în Universul Antic Mitologia sumeriană reprezintă una dintre cele mai vechi și influente tradiții religioase din lume, având rădăcini adânci în civilizația sumeriană, care s-a dezvoltat în Mesopotamia, în jurul râurilor Tigru și Eufrat, în perioada 4000-2000 î.Hr. Cunoscută pentru complexitatea sa și pentru impactul asupra altor culturi antice, mitologia sumeriană integrează numeroase mituri de creație, legende ale zeilor și povești de eroi care reflectă viziunea sumerienilor asupra lumii și a divinității. 1. Cosmologia Sumeriană Cosmogonia sumeriană explică originile universului, care a început cu haosul primordial. Din acest haos, au apărut două entități fundamentale: Tiamat, zeița apei sărate, și Apsu, zeul apei dulci. Din unirea lor s-au născut primele zeitate, inclusiv Anu (zeul cerului), Enlil (zeul vântului) și Enki (zeul apei și al înțelepciunii). Aceste zeități au jucat roluri esențiale în structurile cosmice, în ordonarea lumii și în crearea umanității. 2. Creația Umanității Un mit fundamental este Epic-ul creației, în care zeii decid să creeze oamenii din sângele lui Kingu, un dragon, și din pământ, pentru a-i ajuta pe zei la lucrările lor pe Pământ. Această creație subliniază viziunea sumeriană că oamenii sunt considerați servitori ai zeilor, menținând ordinea în cosmos prin muncă și devotament. Astfel, umanitatea a fost văzută ca un produs al divinității, cu un destin legat de voința zeilor. 3. Zeii și Relațiile lor Zeii sumerieni erau adesea antropomorfi și aveau personalități complexe, reflectând trăsături umane, cum ar fi gelozia, mânia și compasiunea. Aceștia interacționau frecvent între ei și cu omenirea. Anu era zeul cerului și tatăl zeilor, simbolizând autoritatea supremă. Enlil era zeul vântului și al furtunilor, având un rol protector dar și distrugător, iar el a fost asociat cu crearea legilor și a ordinii. Enki, considerat protectorul omenirii, aducea înțelepciune și soluții ingenioase, fiind adesea cel care intervenea în problemele oamenilor. Inanna (sau Ishtar), zeița iubirii și a războiului, simboliza dualitatea emoțiilor umane și puterea feminină. Familia divină sumeriană era plină de conflicte interne, iar războaiele între zei reflecționau adesea problemele și provocările vieții umane. De exemplu, conflictul dintre Inanna și Dumuzid evidențiază temele iubirii, morții și reîntoarcerii. 4. Miturile eroice Miturile eroice, precum Epic-ul lui Gilgameș, sunt iconice în literatura sumeriană. Gilgameș, regele Uruk, este un erou semi-divin care caută nemurirea după moartea prietenului său Enkidu. Acesta nu doar că explorează teme universale precum prietenia și pierderea, dar oferă și o reflecție profundă asupra condiției umane. Prin călătoria sa, Gilgameș se confruntă cu diverse provocări, interacționează cu zeități și învață lecții despre mândrie, limitele umane și acceptarea mortalității. Această poveste haiducesc a venit să influențeze literatura ulterioară, inclusiv texte biblice, prin integrarea ideilor de moralitate și căutarea identității în fața divinității. 5. Ritualuri și Practici Religioase Ritualurile legate de mitologia sumeriană erau esențiale pentru viața cotidiană. Cultul zeilor implica sacrificii, ofrande și ceremonii elaborate, desfășurate de preoți în temple imense. Sumerienii credeau că prin îndeplinirea acestor ritualuri, zeii erau împăcați și ordinea cosmica era menținută. Festivaluri precum Zamat celebraurent descreșterea agriculturii și aduceau comunitățile împreună, întărind legătura dintre zei și oameni. 6. Influența asupra altor culturi Mitologia sumeriană a influențat profund alte culturi din Mesopotamia și din jur, inclusiv pe cele babiloniene și asiriene. Multe mituri s-au transmis, adaptându-se la contexte culturale diferite, dar păstrându-și esența. Historiile și zeitățile sumeriene se regăsesc în scrierile ulterioare care au format baza mitologiei mesopotamiene. Concluzie Mitologia sumeriană nu este doar o colecție de povești despre zei și eroi; este o reflecție profundă a valorilor, credințelor și preocupărilor umanității timpurii. Prin aceste mituri, sumerienii își exprimau înțelegerea despre cosmos, natura oamenilor și relația lor cu divinitatea. Dedicarea față de zeități și căutarea înțelepciunii constituie o bază pentru evoluția gândirii umane și pentru influențele ulterioare în mitologiile mondiale. 2025 th3afk. Toate drepturile rezervate. Sursa: cartea earth chronicles + wikipedia !

Adama: Modul Lemurian de a Crea Armonie Salutări Maeștrilor. Aruncați o privire în urma voastră în timp ce această luna puternică, care a fost plină de intense energii transformatoare, se încheie. Atât de multe realizări majore v-au pavat calea până în acest moment. Ascensiunea nu este o simplă plimbare. Inima voastră în eterna sa înțelepciune știe foarte bine acest lucru. Dar încă mai există acele momente în care vă pierdeți abilitatea de a vedea întregul. Mai sunt momente în care vă deconectați și uitați de marile realizări pe care le-ați finalizat deja cu atât de multă perfecțiune. Respirați adânc pentru a vă găsi liniștea în zilele voastre zgomotoase. Oferiți toată recunoștința păzitorilor din jurul vostru care v-au condus către acest moment. Atât de multe realizări mai sunt pe drum. Folosiți-vă vederea interioară pentru a vedea toate schimbările și toate provocările pe care tocmai le-ați finalizat ... cu excelență. Transformările din viața voastră vor transforma lumea din jurul vostru. ”Cum să-mi găsesc pacea când peste tot în jurul meu este atât de multă durere, agonie și disperare?” Lumea este în haos. ”Cum rămâne cu acele suflete dragi care au căzut victime ale tuturor turbulențelor planetare cauzate de războaie, agresiune și teroare?” Mulți dintre voi aveți aceste întrebări în minte. Pacea este o esență extrem de fragilă a transformării planetare prin care voi TOȚI mărșăluiți. Toate acele suflete prețioase care și-au dat viața continuă să vă trimită o energie de susținere plină de iubire din cealaltă parte a vălului. Ele doresc să vadă că eforturile lor nu au fost inutile. Scenariul global care se desfășoară în planul fizic este necesar să fie înțeles la nivelul inimii. Pacea din inimile voastre va crea pace la nivel global. Toți cei care și-au dat viața pentru această pace sunt bravi maeștri ai luminii care s-au deghizat în victime. Ei nu sunt victime. Susținerea și prezența lor iubitoare este cea mai mare contribuție pentru umanitate, ca în sfârșit aceasta să-și găsească pacea și armonia sa originală care este în perfectă aliniere cu vibrația iubirii eterne a universului. Voi toți sunteți acum martorii unor importante ajustări. Contribuția voastră este o altă parte importantă a evenimentelor planetare. Propria voastră vibrație și prezența conștientă în propria voastră viață poate calma escaladarea forței. Respirați în pace și creați armonie. Nu pot să subliniez suficient de tare importanța abordării iubitoare lipsite de prejudecăți și prezența voastră conștientă în propria voastră viață. Esența iubitoare din inima voastră este pregătită să manifeste pacea în jurul vostru. Doar hrăniți-o cu gândurile voastre, cu faptele și sentimentele voastre. Umanitatea va experimenta miracole atunci când veți fi capabili să le manifestați. Încercați să vă păstrați vibrația la cel mai ridicat nivel în fiecare moment din viața voastră. Simțiți bătăile inimii Mamei Pământ și simțiți iubirea ei radiantă pentru Tatăl Cer. Într-adevăr, inima universului este conectată cu inima lui Gaia PRIN VOI. Dacă hrăniți această conexiune a inimii în fiecare moment din viața voastră, acest lucru va influența enorm evoluția realității din jurul vostru. Păstrați-vă focalizarea pe inima voastră și această atitudine iubitoare va crea o realitate pașnică și armonioasă pentru voi, pentru cei dragi vouă și pentru întreaga planetă. Da, nu este nimic nou în acest mesaj. Acesta este modul străvechi de a crea pace, acesta este modul Lemurian de a crea armonie. Acestea sunt vremuri în care această ”binecunoscută” înțelepciune este necesar să fie reamintită și profund însămânțată în realitatea voastră. Fac apel la fiecare inimă să implemeteze această înțelepciune în fiecare segment al prețioasei voastre existențe pământești. Voi sunteți maeștrii ai luminii în întruchiparea voastră umană. Prin naștere voi aveți dreptul să vă amintiți cât de profund este conectată existența voastră la iubitoarele bătăi de inimă ale cosmosului din jurul vostru. Pacea, iubirea și armonia sunt cele trei componente importante ale ”Muzicii sferelor” din cosmos. Aceasta a fost una din multele manifestări sacre ale Trinității în timpul Lemuriei. Aceste trei componente sunt cele de care planeta voastră are cea mai mare nevoie pentru a putea să reintegreze câmpul realității multidimensionale – câmpul care există etern în jurul planetei voastre. Această abordare conștientă poate și va deschide poarta pentru mult așteptata reconectare a lui Gaia cu realitățile mai înalt dimensionale. Aceasta se numește ascensiune. Voi sunteți cei care nu numai că veți fi martorii acestui cel mai așteptat eveniment ca să se întâmple, dar voi sunteți și cei care puteți să-l susțineți cu înțelepciunea redescoperită a inimilor voastre. Fiecare efort contează. Fiecare gând conștient, fiecare faptă și acțiune au un efect imens asupra întregului. Fiecare respirație de-a voastră își are propria conexiune cu inima lui Gaia. Sunt atât de multe mesaje despre importanța respirației. Și despre importanța de a fi conștient, și despre importanța puterii de a fi conectat cu alte inimi care fac același efort. Aveți aici modul Lemurian de a ”dansa” acest lucru în realitate. Manifestarea Lemuriană Pace – Iubire – Armonie În fiecare dimineață vom trimite iubirea noastră, codurile păcii eterne și armoniei inimii lui Gaia odată cu răsăritul Soarelui. Vom face acest lucru împreună cu voi de la sălașul nostru de pe Muntele Shasta. Voi o veți face din spațiul inimii de la voi de acasă. Puteți să vă alăturați nouă la fiecare răsărit de Soare dacă așa simțiți. Nu este necesar să fiți alături de noi în fiecare dimineață, numai dacă așa simțiți să faceți. Dar alegeți una. Dedicați o dimineață în fiecare săptămână pentru a lua parte la Ceremonia Dansului Pentru Pacea Planetară. Vom respira împreună cu voi. Vă vom simți inima așa cum și voi o veți simți pe a noastră. Este simplu, dar totuși este o contribuție extrem de puternică pentru Pace, Iubire și Armonie pe planetă și pentru fiecare inimă omenească. Această metodă nu ar putea să fie mai simplă. Trimiteți iubire timp de cinci respirații profunde către inima iubitoare, bătândă, cristalină a lui Gaia. Apoi mai faceți cinci respirații profunde pentru a conecta bătăile inimii lui Gaia cu cele ale Universului direct prin Soarele care răsare. Apoi mai faceți cinci respirații profunde pentru a conecta atât inima lui Gaia cât și pe cea a Universului la rețeaua cristalină a lui Gaia. În această metodă simplă de respirație prin Soarele care răsare, puteți simți cum bătăile inimii noastre devin una cu bătăile inimii voastre. Dansați cu Soarele și dansați cu noi. Inima voastră va recunoaște ritmul. Mișcările voastre blânde vor ridica vibrația corpului vostru. Conectarea inimii voastre va răspândi IUBIRE, PACE și ARMONIE pe tot cuprinsul planetei. Nu există o altă metodă mai puternică și mai simplă. Conexiunea pe care voi o faceți din inimă o face să funcționeze. Noi suntem doar umili participanți. Nu este nici o interferență divină – este singurul mod în care acest lucru este permis și susținut de nivelul universal cel mai înalt. Vă mai așteaptă schimbări importante. Nu trebuie să vă temeți, dar fiecare efort este prețios și vă face să fiți mult mai pregătiți. O țesătură planetară de inimi iubitoare este cel mai puternic dar și instrument cu care voi puteți opera. Învățați să-l folosiți. Nu numai că pacea lumii va fi mai aproape, dar și toate celelalte milioane de efecte pe care ”creația conștientă iubitoare” le poate aduce se vor manifesta prin această realizare. Fiți alături de noi cu respirațiile voastre conștiente în zori și simțiți prezența noastră iubitoare în timp ce ea rămâne cu voi pe tot parcursul zilei. Suntem aici pentru a ajuta și suntem atât de pregătiți să apărem în realitatea voastră fizică iubitoare, pașnică și armonioasă. Pregătiți-vă planeta pentru noi. Acesta este un moment foarte special în istoria voastră umană. Noi cei care suntem din dimensiunile mai înalte suntem mai aproape de voi decât oricând. Suntem aici. Inimile noastre bat ca una. Haideți să ne întâlnim la răsăritul Soarelui. În timp ce Soarele se rotește în jurul planetei vibrația iubitoare care emană din inimile voastre o învăluie pe Gaia într-o armonie pașnică, eternă pe tot parcursul zilei. Acest înveliș este ținuta ei cristalină nou calibrată. Rețeaua cristalină a unității este activă. Vibrația Iubitoare a Muntelui Shasta vă cheamă pe toți. Haideți să creăm Pacea, Iubirea și Armonia planetară împreună. Adama și Kata http://www.lemurianawakening.com/

Moș Crăciun este un personaj mitologic care împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (de 24 spre 25 decembrie). Chiar dacă mitul poate varia de la zonă la zonă, în special în funcție de clima în perioada Crăciunului (care pleacă de la o iarnă înghețată în emisfera nordică și ajunge la o vară călduroasă în emisfera sudică), în general Moș Crăciun este imaginat ca fiind îmbrăcat într-un costum roșu, având o barbă lungă și albă și locuind într-o țară nordică (mai frecvent în Finlanda sau în Canada). Spiridușii îl ajută la pregătirea cadourilor în atelierul Moșului. El împarte cadourile cu ajutorul unei sănii zburătoare, ce este trasă de reni (sau pe o planșă de surf în Australia). Origini : Sfântul Nicolae din Myra (Demre) reprezintă sursa primară de inspirație pentru Moș Crăciun. El a trăit în secolul al IV-lea și a fost un episcop creștin al provinciei Licia din Anatolia bizantină, fiind renumit pentru faptul că împărțea cadouri oamenilor săraci. El a dăruit câte 100 de galbeni la trei fete sărace, bani care să le slujească de zestre, așa încât fetele să se poată mărita în loc să fie silite să se prostitueze. Moș Crăciun a fost asemănat cu Odin, un zeu important la popoarele germanice. În două cărți scrise în secolul XIII în Islanda, „Poetic Edda” și „Prose Edda”, acesta este prezentat zburând pe un cal cu opt picioare numit Sleipnir ce putea călători pe distanțe lungi, astfel fiind comparat cu renii lui Moș Crăciun. Sărbătoarea închinată lui, Yule, avea loc anual pe 21 decembrie. În ajunul acestei zile, copiii își umpleau încălțămintea cu legume, iar zeul le oferea dulciuri în locul acestora. Conform legendei, această practică ar fi fost adusă în Statele Unite de către coloniștii olandezi ce s-au stabilit în New Amsterdam în secolul XVII. Această idee este însă greșită, imigranții olandezi fiind protestanți detestau cultul sfinților, împreună cu cel al Sfântului Nicolae, considerându-l obicei papistaș. Santa Claus a fost introdus într-o satiră din 1809 a lui Washington Irving, numită Knickerbocker History, el inventând legenda conform căreia Santa Claus a fost împrumutat de la imigranții olandezi. Sinterklaas (versiunea olandeză a Sfântului Nicolae) era îmbrăcat cu haine bisericești și se urca pe acoperișurile caselor, trimițându-le acestora cadouri prin horn. În Marea Britanie, „Father Christmas” este datat din secolul XVII, personajul fiind un bărbat grăsuț, cu barbă, îmbrăcat într-o haină lungă, verde și guler de blană. Imaginea lui se regăsește în „fantoma Crăciunului prezent” din cartea „A Christmas Carol” scrisă de Charles Dickens. Christkindlein a devenit popular în Europa în secolul XIX. El aducea cadouri în secret copiilor, având ca ajutor un pitic numit Pelznickel (sau Belsnickle). Imaginea lui Moș Crăciun în perioada modernă Un rol important în crearea mitului l-a avut pastorul american Clement Clarke Moore, autor al unui poem care îl prezenta pe Sfântul Nicolae ca și un personaj simpatic, dolofan și zâmbitor, care împarte cadourile din sania sa trasă de reni. Publicat pentru prima dată în ziarul Sentinel din New York pe 23 septembrie 1823, poemul a devenit în anii următori foarte căutat, ajungând în mai multe cotidiane din Statele Unite, dar fiind și tradus și publicat în întreaga lume. În 1860, cotidianul Harper's Illustrated Weekly a publicat un desen al lui Moș Crăciun, îmbrăcat într-un costum roșu ornat cu nasturi negri și cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, Thomas Nast, desenator și caricaturist al ziarului, a ilustrat prin sute de desene toate aspectele legendei și va da mitului principalele sale caracteristici vizuale. Nast este și cel care a promovat în 1885 ideea că reședința lui Moș Crăciun se află la Polul Nord. Acest lucru a fost preluat anul următor de scriitorul George P. Webster. În 1931, Moș Crăciun a primit o nouă imagine printr-o campanie publicitară, desfășurată de Coca-Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i-a conturat o burtă durdulie, un aer jovial, un costum roșu și o atitudine tolerantă. Compania folosește aceeași imagine a lui Moș Crăciun în campaniile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă din acel moment până în prezent. În România În „Dicționar onomastic românesc”, „Crăciun” este un substantiv, personificat în folclor ca Moș Crăciun. Romulus Vulcănescu prezintă legenda personajului: „Mitul arhaic al unui cioban-zeu-moș este transfigurat în mitul unui cioban demonic care refuză s-o primească pe Fecioara Maria să nască în staulul lui. Soția lui Crăciun (Crăciuna sau Crăciuneasa, în studiul lui Pericle Papahagi) o primește într-ascuns și moșește pe Isus, faptă pentru care Crăciun îi taie mâinile,dar Fecioara Maria i le lipește la loc. Minunea îl convertește pe Crăciun la creștinism (religie care nu apăruse încă). De bucurie că nevasta lui a scăpat de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde un rug de cioate de brad în curtea lui și joacă hora cu toate slugile sale. După joc împarte Fecioarei Maria daruri păstorești (lapte, caș, urdă, smântână) pentru ea și fiul ei”. Etnologul afirmă că Moș Crăciun reprezintă o transfigurare a magilor ce i-au adus daruri lui Isus la nașterea sa și că este simbolul tipului creator. Sintagma „moș” din numele său înseamnă „întemeietor”, „ziditor”, „începător”. Semnificația sărbătorii actuale de Crăciun este specifică geto-dacilor. În aceeași zi se celebrau Saturnaliile romane, apoi moartea și renașterea zeului solar de origine iraniană, Mithra, și, după trei secole de la apariția creștinismului, a început să se serbeze nașterea lui Isus. Determinantul „Moș (Crăciun)” semnifică vârsta înaintată a zeului care trebuia să moară și să se nască de Anul Nou. Existența lui dura 365 sau 366 de zile, îmbătrânea, deceda și învia la începutul anului următor. În tradițiile populare, Crăciunul apare fie ca o zeitate cu puteri supranaturale, fie ca un om obișnuit (un bătrân, pastor cu barba de omăt, vecin cu Moș Ajun, etc). Vestimentația lui era alcătuită din costum popular, anotimpul sugerat fiind primăvara. Vechimea numelui e dovedită de existența cuvântului, în variante, în aromână și megleno-română. Ritualuri legate de Moș Crăciun Scrisoare către Moș Crăciun și Ajunul Crăciunului Obiceiul de a redacta o scrisoare către Moș Crăciun este o tradiție de Crăciun. Scrisorile de obicei conțin o listă de jucării pe care le doresc copiii și confirmarea faptului că au fost buni. Unii sociologi au constatat că fetele de obicei scriu mai politicos și mai mult decât băieții, chiar dacă cererile lor nu sunt mai mari decât ale celorlați și au tendința de a folosi expresii mai complexe. Fetele cer cel mai adesea și cadouri pentru alte persoane. Satul lui Moș Crăciun din Finlanda a fost înființat în 1985 și din acel an au fost primite peste 12,5 milioane de scrisori din peste 197 de țări. Din România au fost trimise peste 33 000 de redactări spre această destinație. În Statele Unite, copiii lasă în seara de Ajun prăjituri și lapte pentru Moș Crăciun. În Olanda, acesta vine pe un cal alb și pune cadourile în saboți confecționați din lemn, iar în Rusia el este însoțit de Albă-ca-Zăpada. În Suedia, darurile sunt puse într-un sac îngropat adânc în zăpadă, iar Moș Crăciun este un pitic îmbrăcat în roșu, cu barbă albă, căruia îi place să mănânce orez cu lapte (o mâncare tradițională). În Italia există obiceiul ca, înainte de Moș Crăciun, să vină Befana. Ea se deplasează pe mătură și verifică dacă au fost cuminți copiii, lăsându-le cadouri lângă brad. În Anglia, cei mici aruncă scrisorile pentru Moș Crăciun în sobă astfel încât dorințele lor să iasă pe coș. În Islanda există 13 Moși Crăciun, câte unul pentru fiecare zi a sărbătorilor de iarnă. În perioada 24 decembrie – 6 ianuarie, aceștia împart copiilor cuminți cadouri, cei răi primind un cartof. În Elveția, el aduce pomul de Crăciun în casele oamenilor, obicei ce datează din 1775. La români, colindele au o funcțiune rituală, exprimând o atmosferă sărbătorească, de ceremonie, petreceri și urări. Ele se cântă în perioada Crăciunului,iar multe dintre ele sunt legate de imaginea lui Moș Crăciun. Numele „Moș Crăciun” în aceste cântece apare ca „Crăciunu’” sau „Doamne”, cu variantele „Lerui Doamne”, „Alerui Doamne”, „Ler”. Cele mai populare colinde sunt: „Mărire-ntru cele-nalte”, „Astăzi s-a născut Hristos”, „Domn, Domn să-nălțăm”, „Sus la poarta raiului”, „Colindița”, „O ce veste minunată”, „Plecarea magilor”, „Moș Crăciun cu plete dalbe”, „Bună dimineața la Moș Ajun”, „Florile dalbe”, „Colinde - strigate colindătorilor”, „Colind de fereastră”, și „Colindul Crăciunului”. Obiceiul de mers la colindat a fost promovat de Ion Creangă în Amintiri din copilărie. Cel mai vechi cântec creștin de Crăciun este „Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din Poitiers, în secolul al IV-lea, iar cea mai veche transcriere după unul englezesc îi aparține lui Ritson (1410). Oliver Cromwell a interzis colindele în Anglia între 1649 și 1660. Martin Luther și adepții lui s-au împotrivit acestei idei, unii fiind nevoiți să emigreze. În 1649, John de Brebeur a scris prima colindă americană de Crăciun, numită „Isus S-a Născut”. Piesa religioasă, „Pătimirea”, a fost jucată în Oberammergau, Germania în 1634 și de atunci este interpretată la fiecare 10 ani. În anii 1700, muzica lui Mendelssohn și a lui Händel a fost utilizată în loc de colinde de Crăciun. În 1818 preotul austriac Joseph Mohr a fost anunțat cu o zi înaintea Crăciunului că orga bisericii din Oberndorf bei Salzburg s-a stricat și nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Din această cauză, el a compus trei piese, una dintre ele fiind „Stille Nacht”, care astăzi este cântată în peste 180 de limbi. Cea mai bine vândută piesă de Crăciun este „White Christmas” de Bing Crosby ce a apărut în filmul Holiday Inn, înregistrarea fiind comercializată în peste 30 de milioane de unități. Moș Crăciun în Laponia, Finlanda Cea mai noua atracție din “Satul lui Moș Crăciun” este “Galeria de gheață”. Aici pot fi admirate sculpturi în gheață ce înfățisează atât tradițiile populației sami, cât și fauna reprezentativă pentru regiunea arctică, din zona Finlandei. Iubitorii de teatru pot participa la scenete cu basme ce înfățișează creaturile fantastice din zona Laponiei. Totodată, te poți urca în “trenul basmelor”, care te duce până la “Casa lui Moș Crăciun”. Aici poți afla date despre obiceiuri de Crăciun din toate colțurile lumii (datorită unei expoziții de fotografii), poți să vezi decorațiuni unice de Crăciun sau jocuri de lumini, poți să împodobești brazi sau chiar să vizionezi filme vechi legate de sărbătoarea Crăciunului. Deși ideea de Moș Crăciun provine din creștinism, personajul a devenit o reprezentare laică a Crăciunului. Acest fapt a fost contestat de un grup mic de fondatori ai religiei protestante care au respins materialismul sărbătorii rezultat din oferirea de cadouri. Această opoziție datează din secolul XVI, fiind pornită de către grupurile protestante și continuată de puritanii din Anglia secolului al XVII-lea și de coloniștii americani care au interzis complet sărbătoarea. Deși Crăciunul a devenit legal după 22 de ani, proteste au existat până la mijlocul anilor 1800.Pastorul Paul Nedergaard din Danemarca a stârnit controverse când l-a declarat pe Moș Crăciun „un goblin păgân” în 1958. Confesiunea Martorii lui Iehova respinge sărbătoarea Crăciunului și dezaprobă orice reprezentare a lui Moș Crăciun. Deși Biserica Creștină din Roma consideră că Nașterea lui Isus nu a fost pe 25 decembrie, instituția a hotărât s-o celebreze pe această dată deoarece coincidea cu Dies Natalis Invicti Solis (it: Ziua născutului și necuceritului Soare - zeul Saturn), o sărbătoare păgână. Din acest motiv este criticat Crăciunul de către unii adepți ai acestei religii. În cartea sa, „Nicholas: The Epic Journey from Saint to Santa Claus”, Jeremy Seal scrie că Moș Crăciun a început să devină un simbol al comercialismului în anii 1800 când i s-au atribuit elemente ca sania, clopoțeii, renii, etc. Și Carol Jean-Swanson, autoarea operei Mothering relevă aceleași idei, afirmând că Sfântul Nicolae oferea cadouri celor săraci, iar noul Moș Crăciun reprezintă mai mult o risipă ostentativă. În Cehia, Austria și Marea Britanie au luat amploare multe campanii anti-Moș Crăciun în anii 2000. Moș Crăciun a fost interzis pe 21 decembrie 2008 în Bosnia, motivul fiind acela că nu aparține tradiției acestei țări. Patriarhul Daniel al României a declarat că; „În această perioadă a Sărbătorii Nașterii Domnului auzim colinde multe și frumoase despre Moș Crăciun, dar mai nou apare în societate și un fel de Moș Crăciun secularizat și comercial, simbol al consumismului și al materialismului individualist. Totuși, adevăratul înțeles al lui Moș Crăciun se află în iubirea părintească a lui Dumnezeu-Tatăl, iubire care se arată în lume prin nașterea Fiului Său Celui veșnic, Mântuitorul lumii”, pontiful criticând transformarea Crăciunului într-un alt prilej de cumpărături. Termenul englezesc Santa Claus este anglicizarea lui Sinterklaas care înseamnă Sfântul Nicolae în limba olandeză. Washington Irving a susținut într-o satiră din 1809 că termenul Santa Claus a apărut în SUA prin contactul imigranților olandezi cu alte populații americane. Olandezii cultivați sunt conștienți că Sinterklaas e sărbătoarea neaoșă, iar Crăciunul este sărbătoare de import. Protestanții conservatori din Olanda nu introduc brad în casă de Crăciun, fiind considerat obicei catolic de origine păgână. Sursa: wikipedia.ro / The book of Santa Claus

Arcturienii vorbesc cu Lemurienii După cum mulți dintre voi știți, atunci când Galacticii aterizează pe suprafața lui Gaia, voi, membrii Pământului Interior, vă veți trimite emisarii la suprafață pentru a-i ajuta și educa pe oamenii care, mulți, vor fi amețiți și confuzi. Acestea fiind spuse, vom continua să vă vorbim vouă, dragii noștri prieteni Lemurieni, deoarece voi sunteți cu adevărat oamenii care vor urca la suprafață pentru a ajuta. În acest fel noi vă vom ghida în același mod în care voi îi veți ghida pe oamenii de la suprafață. Venim la voi în acest ACUM pentru a vă vorbi despre istoria timpurie a Pământului. Însămânțarea unei planete seamănă mult cu însămânțarea solului. Semințele sunt plantate cu speranța că ele vor crește și vor prospera. În același fel, ființe de pe diferite planete, galaxii și dimensiuni și-au plantat ”semințele” în speranța că ele ar putea trăi, crește și prospera într-o lume (în termeni planetari) tânără. Cu toate acestea, mai degrabă decât semințele fizice, noi Galacticii am plantat semințe ale conștiinței. Noi, Arcturienii, am fost printre primii Galactici care și-au trimis semințele conștiinței în forme de viață pe planeta Pământ. Prin urmare, noi suntem cei care am venit să vă aducem acest mesaj. Vă încurajăm pe voi toți să vă aduceți aminte de Familia voastră Galactică. Aceia dintre voi care v-ați luat încarnări pe suprafața Pământului va fi nevoie să scuturați praful de pe pânzele de păianjen ale uitării din încarnările voastre din perioada Erei Peștilor. În cursul acestei perioade a lui Kali Yuga, care este menționată ca și Era Întunericului, omenirea a fost atât de departe de UNUL pe cât de mult a fost posibil. De fapt, oamenii au crezut că Soarele se învârtește în jurul Pământului și că Pământul era cea mai evoluată planetă din toată Galaxia, sau chiar din Univers. Este nevoie să fii o persoană puternică ca să poți recunoaște că ai greșit în percepția realității tale. Este nevoie să fii o persoană și mai puternică pentru a recunoaște multele minciuni care ți-au limitat expansiunea în SINE. Este ACUM-ul vostru să vă eliberați de frica de alte civilizații. Venim să vă reamintim că aveți multe expresii ale SINELUI vostru Multidimensional care în prezent dețin forme pe Navele Stelare, pe diferite planete și în alte Galaxii. Cele mai multe dintre aceste ființe galactice trăiesc în corpuri de lumină cinci dimensionale care există în ACUM-ul iubirii necondiționate. Cu toate acestea, mai sunt unii membri ai lumilor galactice Putere Asupra Altora care există în dimensiunea a treia/patra a Galaxiei noastre, precum și pe Pământ. Cele mai multe dintre aceste ființe și-au schimbat calea odată ce, în cele din urmă, au pierdut Războiul Galactic. Cu toate acestea, mulți Draconieni au venit pe Pământ după ce au pierdut războiul. Draconienii sunt descendenții marilor dinozauri din istoria străveche a Pământului. De aceea, ei cred că Pământul este planeta lor. Aceste ființe sunt principalul responsabil pentru căderea Lemuriei și Atlantidei, precum și a multora din războaiele pe care planeta voastră le-a suferit. Cu toate acestea, domnia lor a ajuns la sfârșit. Din cauza rezistenței pe care ei o opun iubirii necondiționate, rezonanța lor este incapabilă să se expansioneze în corpurile de lumină cinci dimensionale care vor sălășlui pe noul Pământ cinci dimensional al lui Gaia. Din fericire, așa cum unii membri ai acestei civilizații rămân pierduți în întunericul ”puterii-asupra-altora”, sunt alții care au devenit cinci dimensionali. Unii dintre ei s-au refugiat pe Pământ, așa cum ar fi sinele voastre, pentru a aștepta ocazia de a ascensiona și ei împreună cu planeta Pământ. Prin urmare, nu judecați pe cineva după specia căreia îi aparține sau după obiceiurile familiei lor extinse. Întreaga viață are ocazia de a i se alătura lui Gaia, și întreaga viață va fi întâmpinată cu bucurie. Mulți, cum ar fi acest grup al Lemurienilor, trăiesc la un nivel aflat doar cu o jumătate de octavă deasupra celui al lumii fizice de la suprafața Pământului. Voi, dragii noștri prieteni Lemurieni, ați intrat pe/în Pământ înainte ca Ea să cadă în frecvența Sa cea mai joasă. Datorită încheierii marelui ciclu al Precesiunii Echinocțiilor, Pământul este acum în aliniere cu Centrul Galactic. Astfel, frecvența de rezonanță a planetei crește încet și sigur. De fapt, Pământul a intrat în Epoca sa de Aur la sfârșitul anului 2012 și Ea va rămâne în această epocă pentru 2000 de ani. Pe parcursul acestor 2000 de ani, lumina multidimensională și iubirea necondiționată vor curge direct din Centrul Galactic în inima lui Gaia. Prin urmare, ACUM este transmutarea lui Gaia și a TUTUROR locuitorilor Săi. Gaia este pregătită ACUM, așa cum sunt pregătite regatele sale vegetal și animal. Numai omenirea mai este atașată de Matricea 3D și nu poate privi dincolo de ea. Din fericire, există în același timp mulți umani care sunt pe deplin pregătiți pentru transmutarea în frecvențele mai înalte ale realității. Dragi membri ai Pământului Interior, când ieșiți la suprafață, prima voastră misiune este să-i găsiți pe cei pe deplin treziți. Apoi, așa cum noi vorbim cu ei atunci când îi aducem pe Navele noastre, voi le puteți vorbi așa cum ei umblă pe corpul preaiubitei Gaia. V-ați putea întreba când vor avea loc toate acestea, așa că dați-ne voie să vă răspundem la această întrebare. Tot ceea ce noi v-am spus se va întâmpla nu la un moment dat, ci într-o frecvență dată. Numărul de umani care pot percepe această frecvență, care bineînțeles rezonează cu cea de-a cincea dimensiune, este în expansiune exponențială. Prin urmare, vă cerem din nou, să aveți răbdare în ACUM-ul vostru. Prețuiți fiecare moment al vieții pe care o trăiți ACUM. În acest moment veți trăi în iubire necondiționată, și aceasta este cheia transmutării voastre în Corpul vostru de Lumină cinci dimensional. Binecuvântări dragă umanitate. Când vă spunem că suntem CU voi, asta înseamnă că suntem IN voi, tot așa cum și voi sunteți ÎN unitate cu noi. Când ne-am încheiat mesajul, sala a fost într-o liniște totală. Știam că sarcina de a ieși la suprafață pentru a încerca să comunice cu oamenii trei dimensionali era descurajatoare pentru ei. De aceea, am continuat. Da, dragii noștri prieteni. Umanitatea s-a pierdut în iluziile celei de-a treia dimensinui de la căderea Atlantidei. Știm că sunteți nerăbdători în ceea ce privește trezirea lor, dar amintiți-vă că voi ați trăit în buzunarul cinci dimensional al inimii lui Gaia. Vă amintiți când Atlantida v-a distrus lumea? Vă amintiți marea frică pe care ați simțit-o și furia care v-a umplut inimile față de Atlanți? Oamenii de la suprafață au experimentat acest nivel de frică și furie de la căderea Atlantidei. Trimitem din nou un val de iubire necondiționată în această audiență pentru a le deschide inimile și mințile pentru mai multe informații. Când am simțit că confuzia și îngrijorarea lor a fost transmutată în iubire și dăruire pentru scop, am continuat. Lemuria și Atlantida au fost menite să o aducă pe Gaia într-o realitate a dualității în așa fel încât Gaia să poată servi drept școală pentru ființele care s-ar fi putut încarna ca să învețe Legea Cauzei și Efectului. Această lege urma să fie predată studenților (locuitori ai Pământului) oferindu-le ”timp” între câmpul energetic care iese în realitate (cauza) și momentul în care acesta se întoarce înapoi la expeditor (efectul). Într-o realitate unificată, cinci dimensională, cauza și efectul apar instantaneu. Prin urmare, Gaia a ales să rezoneze la frecvența celei de-a treia dimensiuni. Pentru a face acest lucru, ea a trebuit să-și coboare rezonanța de la ACUM-ul celei de-a cincea dimensiuni și mai sus în rezonanța legată de timp a celei de-a treia dimensiuni a dualității. Deoarece timpul este creat de polarități cum ar fi masculin/feminin, bun/rău, zi/noapte, Gaia avea nevoie să aibă locuitori de sex masculin și de sex feminin. Lemuria a fost menită să fie de sex feminin, ”Mama Civilizației” pentru a reprezenta Curgerea electronului, receptiv/aflux, polaritatea feminină a energiei, experimentată ca iubire și emoții. Lemuria a început când viața pe Pământ a fost în stadiile ei de început, și ”mamele” au iubit copilul planetă fuzionând cu elementele pământului, aerului, focului și apei. Voi Lemurienii nu ați avut nici o dorință să deveniți un individ sau să vă ”gândiți” să aveți o putere personală. Voi v-ați văzut pe voi înșivă ca fiind una cu întreaga viață de pe Pământ. Pe de altă parte, Atlantida, a fost menită să fie ”Tatăl Civilizației” și să reprezinte Curgerea protonului, expresiv/curgerea în afară, polaritatea masculină a energiei, experimentată ca putere și gândire. Atlanții se bucurau să gândească și să descopere cum ar putea să schimbe și să-și îmbunătățească lumea. În timp ce spiritualitatea voastră Lemuriană s-a bazat pe iubirea întregii vieți și Mama Pământ a fost liderul vostru divin, Atlanții s-au uitat în sus la cer. Ei au putut înțelege și cuceri pământul și marea, dar ei nu au putut, încă, înțelege și cuceri cerul. Prin urmare, ghidarea lor spirituală a venit cu mult mai de deasupra lor. Ați început să vedeți cum polaritatea a început să ia în stăpânire planeta lui Gaia? i-am întrebat și am observat cum ei au dat din cap că da. Prin căsătoria femininului Iubire/Emoție cu masculinul Putere/Gândire, cele două expresii debarcate ale lui Gaia ar fi putut câștiga marea Înțelepciune de a-și combina gândurile și emoțiile pentru a crea o realitate frumoasă în care toată lumea ar fi putut învăța punând împreună ceea ce a fost separat. Când humanoizii, Păstrătorii Pământului, și-ar fi putut uni gândurile și emoțiile (masculinul și femininul), ei ar fi creat noua lor lume. Din nefericire, în locul unei frumoase legături din care să rezulte ascensiunea, ”mariajul” lor, ca și multe mariaje Pământești, s-a încheiat cu un lung ”divorț” în care ambele părți au pierdut totul. O parte din motivul acestui divorț dintre putere și iubire a fost că strămoșii galactici ”Putere-asupra” ai acestor mari civilizații nu ar fi putut aproba niciodată această căsătorie. Tot ceea ce ei și-au dorit a fost ”să aibă TOTUL”. Cu alte cuvinte, cauza distrugerii lor a fost lăcomia, la fel cum este și în ACUM-ul vostru. Deoarece Gaia este ACUM în câmpul energetic al luminii galactice și al unității planetare, mariajul tuturor polarităților în UNA este speranța și calea ascensiunii. În timp ce noi vă spunem vechea poveste a iubirii și puterii, vârf și declin, unitate și separare, vă rugăm să ascultați cu SINELE vostru Multidimensional, astfel încât să vă amintiți adevărul VOSTRU. Prin amintirea propriului vostru Adevăr, propriilor voastre percepții asupra aceste povești, voi puteți lua ceea ce a fost în trecutul vostru îndepărtat și să aduceți în prezentul vostru pentru a crea un viitor de ascensiune în ACUM-ul lui UNU. În acest fel voi puteți călători în conștiință prin oscilația undelor sinusoidale ale conștiinței voastre. Cu cât conștiința voastră este mai înaltă, cu atât mai rapidă este oscilația undelor sinusoidale și cu atât mai repede veți călători inter-dimensional prin intermediul conștiinței voastre. Frecvența conștiinței voastre este influențată de viteza de rotație a moleculelor din forma voastră. Dacă forma voastră rezonează la o frecvență mult mai joasă decât conștiința voastră multidimensională, forma și conștiința voastră nu vor fi în antrenare. Prin urmare, voi nu veți fi în stare să percepeți ceea ce se petrece în conștiința voastră de o frecvență mai înaltă și în călătoriile inter-dimensionale. Această discrepanță dintre frecvența formei voastre și frecvența conștiinței voastre este cea care crează iluzia separării în care vă simțiți separați de SINELE vostru Multidimensional. În lumea în care umanitatea a trăit de dinainte de căderea Atlantidei, acest tip de ”separare de SINE” era necunoscut. Înainte de căderea Lemuriei, și chiar până în vremurile târzii ale Atlantidei, forma humanoidă rezona la dimensiunea a cincea și dincolo de ea. Din cauza acestor frecvențe înalte, corpurile nu aveau o formă statică. De fapt, mulți nici nu aveau nevoie de o formă și au existat ca și conștiință pură. Prin acțiunile timpurii și pozitive ale Atlanților de la început, Spiritul poate locui acum în dimensiunea a patra. Este provocarea celor împământați, care sunt descendenții Atlantidei, să aducă Spiritul în materia celei de-a treia dimensiuni. Atlanții au creat această divizare a formei lor spirituale și mai dense atunci când au început ingineria genetică. Înainte de ingineria genetică, toate formele de pe Atlantida erau ”vizitate” de către Spiritele androgine ale dimensiunilor mai înalte. Aceste ființe spirituale vizitau Atlantida în același fel în care voi v-ați conecta la un joc video. Ne vom întoarce să vă spunem mai multe despre Lemuria timpurie. Binecuvântări, Noi suntem Arcturienii. Sursa: http://suzanneliephd.blogspot.com/2014/12/12-9-14-arcturian-ancient-history.html

Anunnaki, Legenda zeilor extraterestrii Anunnaki sau zeii extraterestri au fost tot mai des mentionati in diferite teorii ale conspiratiilor, adusi fiind in prin plan de bestseller-ul lui Zecharia Sitchin, Genesis Revisited. In cartea sa Sitchin a facut o ampla cercetare a mitologiilor antice, si a studiat ruinele megalitice lasate in urma de diverse civilizatii. In cartile sale Sitchin vrea sa demonstreze ca aceasta rasa de extraterestri a modificat oamenii din punct de vedere genetic din mai multe motive. Teoria lui Sitchin, si-a castigat multi adepti, care au dezvoltat-o si mai mult, ajungand sa gaseasca dovezi ale existentei acestor extraterestri peste tot in lume, atat in trecut cat si in prezent. La baza teoriei stau zeii Sumero-Babilonieni, Anunnaki, ca fiind extraterestri de pe planeta Nubiru( a 12-a planeta). Desi teoria zeilor extraterestri suna a roman SF, transformarea zeilor in fiinte si viceversa este un fenomen psihologic al oamenilor care a fost observat si relatat inca de pe vremea filozofilor antici greci si poarta numele de euhemirism dupa filoziful grec Euhemeros( 300 i.H.). Euhemirismul afirma ca zeii au fost de fapt, regi, regine, eroi, a caror fapte au fot transformate in povesti si legende, de cele mai multe ori cu mari abateri de la realitate. Asadar teoria Anunnaki este de fapt un euhemirism al vremurilor noastre prin care se incearca sa se explice fenomenele miraculoase ale legendelor antice prin tehnologii avansate ale unei rase extraterestre. Teoria astronautului din antichitate Cercetatorul Charles Fort si-a dedicat toata viata studierii diferitelor texte, desene si constructii antice si a identificat o serie de anomalii si mistere contrare perceptiilor realitatii fie ele stiintifice sau religioase.In incercarea de a explica aceste anomalii ale istoriei, un mare numar de scriitori au venit cu diferite teorii.Una dintre aceste teorii este si cea a astronautului din antichitate creata de scriitorul elvetian Erich von Daniken. La inceput teoria a fost ridiculizata insa ulterior si-a gasit adepti precum Zecharia Sitchin. Teoria are la baza un desen sumerian cu o figura ce aduce cu un astronaut din zilele noastre. Datorita faptului ca Sitchin era unul dintre putinii cercetatori care intelegeau si descifrau scrisul sumerian, teoria a prins credibilitate pentru multi adepti a lui Sitchin. Crearea legendei Anunnaki Zecharia Sitchin incearca sa denatureze realitatea, sa interpreteze obiceiurile si datinele anticilor sumerieni in folosul teorii sale.In realitate insa nu este nevoie sa se creeze aceste interpretari intrucat chiar sumerienii spuneau ca zeii lor sunt planete si nu oameni, si povestile lor sunt mituri ce contin personaje ce interpreteaza aceste corpuri ceresti. O lucrare de referinta in mitologia antica este Occidental Mythology scrisa de Joseph Campbell, care dupa ample cercetari afirma in lucrarea sa ca fenomenele biblice precum exodul lui Moise nu sunt decat simple legende, iar in ceea ce priveste mitologia greaca, germanica sau celtica, pana si acestia spuneau, la fel ca si sumerienii, ca intamplarile sunt povesti iar personajele doar interpreteza anumite credinte. Cu siguranta mitologia antica nu este insa la fel de interesanta ca posibilitatea ca in trecut o specie de extraterestri sa fi interactionat cu specia umana, de aici si interesul crescut pentru aceasta teorie. Credinta astrala a anticilor In antichitate oamenii nu erau atat de prosti si naivi precum sunt prezentati in multe materiale, ci chiar surprinzator de avansati. Ei au dezvoltat de-a lungul a zeci de generatii ei dezvoltasera un sistem astronomic complex in care urmareau miscarea diferitelor corpuri ceresti. Aceste observatii astrale au fost dezvoltate de toate civilizatiile din antichitate. Viata insasi a fost ordonata in functie de miscarile astrelor, in functie de miscarea de rotatie a pamantului, de miscarea lunii in raport cu pamantul, sau miscarea lunii in raport cu soarele. Pe baza acestor observatii astrale s-au dezvoltat, agricultura si navigatia. Cum oamenii erau dependenti de agricultura, nu este de mirare ca au ajuns sa venereze astrele cu ajutorul carora stiau cand sa semene si cand sa culeaga. Ceea ce face Sutchin nu este decat sa interpreteze aceste legende cu scopul de crea o poveste interesanta, aspect care nu este deloc in folosul acestor oameni care in trecut cu ajutorul cunostintelor lor au reusit sa impinga civilizatia inainte. De exemplu sumerienii ii mentionau pe Anunnaki ca fiind paznicii celor ”7 porti” prin care trebuia sa treca ”fiul Domnului” in ”lumea de dincolo”. Anunnaki erau de asemenea ” spiretele pamantului”. Nu are rost sa interpretezi o legenda care de la bun inceput nu a vrut sa fie dacat o legenda. Oamenii in trecut pur si simplu nu erau atat de naivi incat sa confunde o planeta cu un om si viceversa. Cultura sumeriana nu a aparut dintr-odata ci s-a dezvoltat incet, treptat. S-au facut multe descoperiri legate de aceasta civilizatii, una dintre cele mai importante fiind orasul Ur care a fost descoperit la milocul secolului al 19-lea.Cultura insa nu a disparut, ea s-a transformat incet, s-au uitat doar scrierile si credintele originale. Din textele cuneiforme descoperite se stie ca zeii sumerieni de acum 3500 de ani erau Enlil/Ellil, Utu/Shamash, Marduk/Merodach, Gilgamesh, Nanna/Sin, Inanna/Ishtar, Ea/Enki, Dumuzi/Tammuz. Unele dintre aceste zeitati sunt mentionate printre cele denumite ”Anunnaki” si/sau ”Igigi”. Despre Zeitatile Anunnaki se spune ca ar fi 7, 50 sau 900 Nici unul dintre aceste caractere nu este insa o persoana istorica, intrucat cum am mai spus, chiar sumero-babilonienii spunea despre acestia ca reprezinta planetele. Atunci printre planete erau incluse si Soarele si Luna. Catholic Encyclopedia spune referitor la Babel ca ”turnul in trepte Birs Nimrud avea 7 platforme colorate in 7 culori: negru, alb, galben, albastru, rosu, argintiu si auriu, si venerau in aceeasi ordine zeii astrali Adar (Saturn), Ishtar (Venus), Merodach (Jupiter), Nebo (Mercur), Nergal (Marte), Sin (Lunan), Shamash (Soarele). Enlil/Ellil/Bel ”Regele Anunnaki” , Enlil este zeul furtunii si vantului, cunoscut si ca Bel sau Baal in unele texte biblice ce il atribuie zeului Soare la Canaanieni. Enlil si Ninlil au dat nastere zeului Nanna ce reprezinta Luna, zeitate foarte importanta a sumerienilor, cunoscut ca Sin la babilonieni. Despre Sin se face referire si in Biblie unde se spune ca era zeitatea venerata in Ur si Harran.Evident insa ca nici Sin si nici „parintii lui” nu sunt persoane reale sau extraterestri. Sin/Shamash Zeul ce reprezinta Luna, Sin, este tatal lui Smash, Zeul babilonian ce reprezinta soarele, venerat in trecut de israeliti. Soare in ebraica inseamna ”shamash”. Zeul Soare Shamash era denumit „sublimul judecator al Anunnaki” Enki/Ea Fiul lui Enki/Ea era”comandantul Anunnaki” sau zeul apelor, denumit Marduk/Merodach sau Mordecai in cartea biblica Ishtar. Marduck mai este mentionat si ca ”regele Igigi”.Marduck era era zeul suprem al babilonienilor si reprezenta Planeta Jupiter, desi in unele texte mai tarzii se face referire la el ca si ” Bel-Marduk” si intruchipeaza si Zeul Soare deasemenea. Unul din cele 50 de nume ale lui Marduk este si ”Nibiru” sau ”Nebiru” ce se poate asemana cu termenul egiptean”Neb-Heru” ce inseamna ” Zeul Soare”. La egipteni acest zeu Heru este reprezentat ca un soim cu aripile deschise si o sfera pe cap,ce reprezenta soarele. In loc sa reprezinte ”a 12 planeta” mentionata de Sitchin, se face referire la Nibiru sau personificat ”Nebo” ca la un erou ce reprezenta soarele, si este similar lui Moise din Biblie. Nibiru este deseori desenat ca un disc inaripat.In ceea ce priveste a 12-a planeta, pana in ziua de azi astronomii nu au putut sa o gaseasca, deci cel mai probabil nici nu exista. Gilgamesh Semizeul Gilgamesh este reprezentat ca luptandu-se cu „taurul astral” si este deseori intalnit si la Persani ca fiind Zeul Mithra, infatisat tot omorand un taur. Ghilgames este intr-o oarecare masura similar cu semizeul grec Hercule, intrucat si acesta , ca si Hercule trece printr-o sumedenie de aventuri eroice descrise in Epopeea lui Ghilgames. Inanna/Ishtar Zeitatii Inanna i se atribuie planeta Venus, constelatia Virgo, alteori Luna sau chiar Pamantul.Babilonienii spuneau ca este ”unul din cei sapte care hotaraste soarta”. Exista similitudini si cu zeitatea greaca Hades, zeul lumii de dincolo, care a permis Persefonei sa iasa din nou in lume pentru a crea primavara, Inanna a permis zeului Dumuzi/Tammuz sa ramana in lumea de dincolo doar sase luni pe an pentru a crea anotimpurile vara si iarna. Dumuzi/Tammuz Unul din ultimii Anunnaki era „Zeul Pastor” Tammuz, care era venerat si in Ierusalim dupa cum spune cartea lui Ezekiel(8:14) In „Babylonia” se face referire la Tammuz ca fiind in interiorul Gradinii Edina sau Eridu:”Aici crestea o vita de vie neagra;era un loc minunat,chiar langa abis.In casa minunata, ce este ca o padure cu multe umbre, nici un om nu se aventureaza in mijlocul sau.In mijlocul ei este zeul Tammuz. Intre gurile raului de pe ambele parti.” Al saptelea iad In Epopeea lui Gilgamesh, Anunnaki apar in felul urmator: ”Potopul: Nergal darama barajele apelor de jos, Ninurta regele razboiului a inlaturat digurile si cei sapte judecatori ai iadului, Anunnaki, cu tortele lor, au incendiat pamantul cu focul viu.” ”Apele de jos” reprezinta raiul, si Annunaki erau judecatorii care hotarau soarta pamantului si purtatorii de lumina pe cerul noptii.Se mai face referire la ei si ca ”cele sapte sfere de jos” dupa cum Barbara G. Walker relateaza in ”The Woman’s Encyclopedia of Myths and Secrets”: ”Cei sapte diavoli exorcizati din Maria Magdalena se pare ca au fost cei sapte Maskimi sau Anunnaki, spirite sumero-akadiene ale celor sapte sfere de jos, nascuti din zeita Mari. O tablita akadiana spunea despre ei ca ” Sunt sapte! In adancul oceanului sunt sapte! In ceruri sun sapte!” Walker spune deasemena in ”The Woman’s Dictionary of Symbols and Sacred Objects”: ”Universul era perceput in antichitate ca un ansamblu de cupole de cristal, puse una peste alta, iar Pamantul era in mijlocul acestor cupole. Acest sistem era conceput pentru a explica cum de stelele ramaneau fixe in timp ce planetele se miscau in raport cu pamantul.Sferele erau de la interior la exterior, corelate cu zilele saptamanii,sfera Lunii, sfera lui Marte, Mercur, Jupiter, Venus,Saturn si sfera Soarelui. Ultima sfera, a opta, era cel mai inalt cer si casa Zeului Suprem”. ”Corolar cu aceasta teorie se credea deasemenea ca exista sapte sfere interioare Pamantului, cele sapte iaduri, spre carer calatoreau Dumuzi si Inanna(Tammuz si Ishtar).Cele sapte porti ale celor sapte iaduri erau pazite de cei sapte Anunnaki sau Maskim, omologii spiritelor planetare. Conform unei tablite magice akadiene”Ei au pornit din adancul ocenului, din locurile cele mai ascunse”. ”Primii crestini credeau ca sufletele umane coboara din cerul cel mai inalt, luand cate un pacat din fiecare din cele sapte sfere pe care le intalnea: dorinta de la Venus, furia de la Marte si tot asa.Dupa moarte sufletul daca era crestinizat, se credea ca isi lasa toate pacatele in cele sapte sfere planetare ca in cele din urma sa ajunga inapoi in cerul cel mai inalt”. Anticii credeau deci depre Anunnaki ca sunt imaginea opusa a celor sapte sfere planetare,”cele sapte sfere de jos” imaginea oglindita a celor sapte planete.Acest motiv al celor sapte judecatori este deasemenea intalnit si in mitologia slava, unde sunt clar identificati cu planetele. Anunnaki este un termen generic al zeilor, in special al semizeilor si s-ar putea traduce cu ”zei ai cerului si pamantului”. ”An” sau ”Anu” inseamna cer si reprezinta zeul cerului, iar Ki inseamna pamant, si se poate interpreta ca zeul Pamantului. Concluzie In realitate mitologia nu trebuie luata ca un document istoric. Este evident ca anticii care au creat aceste mituri cunosteau de fapt mult mai bine Universul si legile sale.Mai mult chiar arhitectura , arta, scrierea, si traditiile acestor culturi antice Sumero-Babiloniana, Indiana, Egipteana, Caldeana, Feniciana, Canaaneana arata un grad de dezvoltare chiar superior celor care le-au urmat. In relitate in termeni ai cunoasterii cosmice se poate spune ca omul a regresat, intrucat a interpretat (si inca interpreteaza) mituri stravechi ca fapte veridice. Se vede ca toate religiile au avut la baza venerarea planetelor si in special a Soarelui. Chiar si cea mai raspandita credinta din ziua de azi, crestinismul, are la baza aceste credinte strevechi. Prima trâmbiță : Şi a trâmbiţat întâiul înger, şi s-a pornit grindină şi foc amestecat cu sânge şi au căzut pe pământ; şi a ars din pământ a treia parte, şi a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot. Apocalipsa 8,7 Atunci când prima trâmbiță se va face auzită, natura (grădina), în proporție de o treime, va fi distrusă prin sânge și foc. Această primă etapă se referă la un război care odată declanșat distruge prin foc copacii, iarba, animalele. Sângele vărsat de oameni va scălda pustietatea produsă de bombele atomice căzute din înaltul cerului. A doua trâmbiță A trâmbiţat, apoi, al doilea înger, şi ca un munte mare arzând în flăcări s-a prăbuşit în mare şi a treia parte din mare s-a prefăcut în sânge; Apocalipsa 8,8 A doua etapă premergătoare Apocalipsei se referă la distrugerea unui mare munte, care poate fi interpretat precum distrugerea unei națiuni sau chiar a unui continent. Milioanele de oameni care vor muri în războiul menționat în prima etapă, cu al lor sânge vor transforma oceanele din albastre în roșii. A treia trâmbiță Şi a trâmbiţat al treilea înger, şi a căzut din cer o stea uriaşă, arzând ca o făclie, şi a căzut peste izvoarele apelor. Apocalipsa 8,10 Steaua care va cădea din cer se numește Absintos și va transforma apele dulci în ape toxice. Oamenii nu vor mai putea supraviețui și peste o treime dintre ei vor muri. A patra trâmbiță Şi a trâmbiţat al patrulea înger; şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, ca să fie întunecată a treia parte a lor şi ziua să-şi piardă din lumină a treia parte, şi noaptea tot aşa. Apocalipsa 8,12 Al patrulea semn este dat de modificările planetare. Soarele va fi afectat, la fel și Luna și stelele, iar ziua își va pierde din lumină, la fel ca și noaptea. În această etapă cerul va deveni negru și Soarele nu va mai fi putea văzut. A cincea Trâmbiță Şi a trâmbiţat al cincilea înger, şi am văzut o stea căzută din cer pe pământ şi i s-a dat cheia fântânii adâncului. Apocalipsa 9,1 Acum este momentul când unul dintre îngeri zboară prin văzduh și avertizează că sfârșitul este aproape. Această stea căzută va deschide fântâna din adâncuri al cărei fum va întuneca întreaga planetă. Această fântână poate fi comparată cu un vulcan al cărei erupție va fi atât de puternică încât lumina Soarelui nu va mai fi văzută pentru o perioadă lungă de timp. A șasea trâmbiță Şi a trâmbiţat al şaselea înger. Şi am auzit un glas, din cele patru cornuri ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu, Apocalipsa 9, 13 Acesta reprezintă al doilea val al sfârșitului și momentul în care cei patru îngeri vor fi eliberați. Această eliberare va fi sinonimă cu ciocnirea mai multor armate care însumează peste 200 de milioane de soldați. Interesant este faptul că acești soldați sunt călare pe niște cai cu cap de leu și coadă de șarpe. De aici putem să deducem modificările genetice care vor exista prin lume, dar și faptul că omenirea nu va mai ține cont de ideea creației. În urma acestei confruntări vor muri milioane de oameni și actul final este mai aproape ca niciodată, conform obiectiv.info. A șaptea trâmbiță Ci, în zilele când va grăi al şaptelea înger – când va fi să trâmbiţeze – atunci va fi săvârşită taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Săi, proorocilor. Apocalipsa 10,7 Ce pareri aveti despre aceste lucruri ? Sursa: realitatea , wikipedia , jurnalulunuivisator.ro

Misterioasa civilizatie : shambala partea II Există la ora actuală informaţii explozive, care circulă în special pe Internet, care dezvăluie argumente deosebit de pertinente şi atent documentate, în sprijinul unui adevăr tulburător: planeta noastră este goală pe dinăuntru, iar în acel spaţiu interior există de mii de ani o civilizaţie mult mai avansată decât civilizaţia de la suprafaţă.Chiar dacă la prima vedere acesta nu pare să fie decât subiectul unui roman de science-fiction, argumentele existente îi pot face până şi pe cei mai sceptici să se gândească mult mai serios la această chestiune. Sunt deosebit de concludente în acest sens informaţiile conţinute în mai multe studii ştiinţifice serioase care expun o fundamentare teoretică riguroasă a realităţii Pământului cavitar. În plus, există date concrete rezultate dintr-o serie întreagă de descoperiri arheologice extraordinare, precum şi numeroase mărturii foarte competente care atestă existenţa tărâmului din interiorul Pământului. Ceea ce învăţăm în prezent la şcoală este că în interiorul Pământului există un nucleu alcătuit din elemente grele (în special fier), având 3.400 de km în diametru, aflat în condiţii de temperaturi și presiuni ridicate. Ni se spune că acest nucleu interior este la rândul lui înconjurat de o manta (ce conţine o magmă foarte fierbinte) de aproximativ 2.900 de km grosime. Urmează, spre suprafaţă, crusta sau scoarţa Pământului, în grosime de 40 – 80 de km. Deşi aceste date sunt oficial considerate ca fiind certe, merită să ştim că cea mai adâncă săpătură ce a fost realizată pentru a fora spre interiorul Pământului a fost făcută în Rusia şi are doar … 13 kilometri. Modelul oficial nu este aşadar decât o teorie, care nu a fost confirmată concret, practic. Teoriile ştiinţifice despre modelul Pământului gol au fost formulate încă începând din secolul XVII de către unii savanţi celebri. Printre aceştia s-au numărat astronomul Edmund Halley, matematicianul Leonard Euler, fizicianul John Leslie sau savanţii William Reed, Marshall B. Gardner ori Charles Wilkes. La începutul secolului trecut, William Reed, de exemplu, adresa următorul îndemn auditoriului său cu privire la teoria despre Pământul cavitar: „Ceea ce cerem oricui şi în special omului de ştiinţă care nu crede în teoria noastră este să nu îşi bată joc şi să nu nege ipotezele, ci să aducă argumente care să demonstreze contrariul faptelor autentice pe care le-am expus aici”. Câţiva ani mai târziu, în 1912, Marshall B. Gardner a prezentat descoperirile sale cu privire la faptul că Pământul este gol pe dinăuntru Oficiului de Brevete al Statelor Unite. Aproape doi ani mai târziu, această agenție federală i-a acordat domnului Gardner un brevet științific a cărui semnificație științifică era depășită doar de descoperirea zborului mecanic realizată de fraţii Wright în 1903. Din motive care sunt acum foarte clare, descoperirea sa a devenit însă foarte curând un secret militar extrem de bine păzit. Teoria modernă spune că Pământul s-a format prin condensarea materiei, generată de forţele de atracţie gravitaţională. Ceea ce nu a fost explicat, ci dimpotrivă, cu desăvârşire ignorat, a fost influenţa extrem de importantă pe care o exercită forţa centrifugă. Pornind tocmai de la influenţa forţei centrifuge, Reed a expus ideile despre Pământul gol în 1903, iar Gardner în 1913. Teoriile lor spun că Pământul şi în general toate planetele sunt formate din nebuloase. În mijlocul Pământului se află un nucleu incandescent care este de fapt ca un fel de Soare central, ce are un diametru de aproximativ 1000 de km. Această teorie a Pământului gol explică printre altele aurorele boreale pentru care ştiinţa oficială – care nu recunoaşte existenţa unei imense cavităţi în interiorul Pământului -, nu are în realitate nicio explicaţie plauzibilă. Conform legităţilor explicate de susţinătorii teoriei Pământului gol, aceste lumini provin de la Soarele central, ale cărui raze ies prin deschiderile polare. Teoria Pământului gol explică de asemenea existenţa gheţarilor şi a faptului că aceştia sunt formaţi din apă dulce: apa dulce care a fost evidenţiată în mai multe zone ale suprafeţei Oceanului Arctic provine de la râurile ce izvorăsc din interiorul mai cald al Pământului. Conform acestei teorii, după ce ajunge în zona rece de la suprafaţă, această apă dulce îngheaţă brusc şi se transformă în iceberguri, ceea este, să recunoaştem, foarte plauzibil. Studii recente, sprijinite de argumente ştiinţifice foarte elaborate, au fost realizate printre alţii de dr. Raymond Bernard, Dennis Crenshaw, Jan Lamprecht, Frederick Culmer, Alfred Bohrmann, Mark Harp, Joseph Gustaitis, Johannes Lang, Warren Smith, Irving Wallace, Bruce Walton, Floria Benton, Sherman Lyon şi mulţi alţii. Este interesant să ştim că neoficial a fost realizată o analiză detaliată a unor observaţii astronomice actuale, pe baza unor fotografii publicate de NASA. Fotografiile pun în evidenţă faptul că practic toate planetele din sistemul nostru solar au o structură cavitară, ce prezintă două deschideri principale către spaţiul interior, situate la poli. Se constată că imensa majoritate a fotografiilor publicate oficial de NASA omit să indice clar zonele polare ale planetelor. În cazul în care totuşi o fac, se poate sesiza la o analiză atentă că respectivele fotografii au fost trucate, uneori chiar grosolan. Această constatare indică faptul că în realitate NASA urmăreşte să ne ascundă existenţa deschizăturilor polare planetare, în special pe cele ale Pământului. Au existat însă şi imagini înregistrate de NASA care au fost salvate de cercetători înainte ca ele să fie ascunse opiniei publice. În fotografia alăturată puteţi vedea una dintre imaginile realizate cu ajutorul sateliţilor spaţiali ESSA, în care se pot identifica destul de clar deschiderile polare: cea nordică are un diametru de aproximativ 1400 de mile, iar cea sudică de 1300 de mile. Conform lucrării dr. Raymond Bernard, O lume ascunsă, publicată în anul 1969, teoria Pământului gol şi-a găsit confirmarea atât în expediţia arctică (1947), cât şi în cea antarctică (ianuarie 1956), conduse de contra-amiralul american Richard Evelyn Byrd. Raymond Bernard arăta însă în cartea sa că totul a fost foarte curând învăluit într-o discreţie absolută: „Descoperirea amiralului Byrd constituie astăzi un secret internaţional de prim rang. După ce Byrd a anunţat prin radio, de la bordul avionului, descoperirea făcută şi după o scurtă notiţă apărută în presă, toate ştirile ulterioare în legătură cu subiectul respectiv au fost îndepărtate cu grijă de către agenţiile guvernamentale.” Între anii 1928 şi 1955 Richard Byrd a efectuat 11 expediţii geografice la poli. Într-un comunicat radio transmis în 1947, Byrd declara că la 2700 de km dincolo de Polul Nord a întâlnit o zonă cu climă foarte caldă, cu munţi, râuri, lacuri, vegetaţie luxuriantă şi animale. Ulterior, în jurnalul său, el a notat că de la un moment dat, avionul său a fost escortat de două nave ce semănau cu farfuriile zburătoare. El a descris cu foarte multe detalii că sub scoarţa Pământului există oraşe foarte mari, cu mii de locuitori, a căror civilizaţie este mult superioară celei de la suprafaţă. Byrd a notat că acei oameni din interiorul Pământului au o înălţime de aproape patru metri, trăiesc mult mai mult decât noi şi au ajuns la o societate foarte avansată spiritual şi tehnologic, bazată pe echilibru şi armonie. Amiralul a fost chiar însărcinat de către emisarii civilizaţiei din interiorul Pământului să transmită superiorilor săi de la suprafaţă că este imperios necesar să fie stopate imediat detonările bombelor atomice, care au un efect devastator din foarte multe puncte de vedere. Deşi jurnalele amiralului au fost confiscate de marina americană, o parte dintre acestea au ajuns să fie cunoscute atât prin intermediul rudelor şi apropiaţilor amiralului, cât şi prin intermediul unor foşti agenţi CIA care au avut acces la respectivele documente. Sunt revelatoare în acest sens dezvăluirile făcute de fostul agent CIA, Virgil Armstrong. Începând cu minutul 50 din următorul interviu el face referiri la jurnalele de bord ale expediţiilor amiralului Byrd. În orice caz, reputaţia deosebită pe care a căpătat-o Richard Byrd după expediţiile sale polare este un indiciu foarte clar că oficialii americani nu l-au considerat deloc nebun. Dimpotrivă, în 1950 el a fost făcut amiral, a fost declarat erou naţional, iar unul dintre crucișătoarele Flotei SUA a fost botezat cu numele lui. Chiar dacă această civilizaţie din interiorul Pământului este practic complet necunoscută oamenilor de la suprafaţă, rolul ei este în realitate esenţial. Ei sunt cei care într-un mod tainic şi nebănuit ghidează şi impulsionează destinele planetare, salvând adeseori umanitatea de la suprafaţa planetei de pericole care ar fi putut duce la cumplite catastrofe. Deşi în ziua de astăzi puţini oameni mai sunt avizaţi cu privire la consemnările istorice care atestă existenţa teritoriului fascinant din interiorul Pământului, referinţe esenţiale la acesta sunt totuşi prezente în vechile tradiţii din majoritatea ţărilor şi culturilor. Poate părea greu de crezut, dar aproape toate tradiţiile omenirii au păstrat memoria unei civilizaţii legendare, primordiale, din care au derivat curentele spirituale majore care au apărut de-a lungul timpului. Astfel, întâlnim menţiuni clare în acest sens în tradiţiile hindusă, chineză, budistă, evreiască, rusă, persană, egipteană, scandinavă, occidentală, sau în cea românească. Tărâmul unde se afla acest popor primordial era denumit de hinduşi „Ariavarşa” sau „Paradesha”, budiştii îi spuneau „Shambala”, iar chinezii „Xi Pien”. Ruşii îl cunoşteau ca „Belovodie” sau „Janaidar”, vechii evrei ca „Salem”, „Grădina Edenului” sau „Pământul Făgăduinţei”, tradiţia dacică îl consemnează ca „Insula Albă” sau „Ostrovul Preafericiţilor”, iar literatura esoterică sub numele de „Shangri-La”, „Agartha”, sau „Tărâmul zeilor”. Unul dintre cele mai cunoscute nume a rămas cel de Shambala. Desigur, ar fi destul de simplist şi naiv să afirmăm că această civilizaţie din interiorul Pământului este una şi aceeaşi cu ceea ce este cunoscut mai ales în tradiţia tibetană ca reprezentând tărâmul înţelepţilor din Shambala, întrucât aşa cum am precizat într-un articol anterior, Shambala este în perioada actuală plasată preponderent într-un plan de vibraţie superior celui fizic şi anume în planul eteric. Cu toate acestea, dezvăluirile făcute de mai mulţi iniţiaţi arată că fiinţele extrem de evoluate din Shambala întreţin o anumită proiecţie fizică şi în cavitatea din interiorul Pământului. Câteva dintre fiinţele umane pregătite care au avut (sau, mai exact, li s-a permis) un contact direct cu locuitorii Shambalei din proiecţia fizică situată în interiorul Pământului, şi care au lăsat în urma lor mărturii clare în acest sens sunt: Apollonius din Tyana, contele de Saint Germain, Mahatma Morya, Nicholas Flamel, Nicholas Roerich, şi, de asemenea, mai recent, exploratorul norvegian Olaf Jansen sau amiralul american Rychard Byrd. În sprijinul acestor atestări despre un popor de uriaşi înţelepţi, care s-a retras în interiorul gol al Pământului apar acum din ce în ce mai multe dovezi arheologice. Există o largă serie de informaţii care indică faptul că în toată lumea au fost descoperite scheletele unor oameni uriaşi, care cu siguranţă că au populat cândva planeta. Referiri concludente despre existenţa concretă a uriaşilor pe Pământ există în foarte multe tradiţii şi culturi, inclusiv în Biblie. Oseminte vechi de mii sau chiar zeci de mii de ani, ale unor fiinţe umanoide care aveau cel puţin patru metri înălţime au fost descoperite în Africa de Sud, Ecuador, munţii Caucaz, Kazahstan, Filipine, Irak, SUA, Turcia, Irlanda, Franţa, România, precum şi în multe alte ţări. Este de asemenea semnificativ să aflăm că au fost descoperite în întreaga lume tot mai multe reţele de tuneluri subterane, vechi de mii de ani, care străbat toate continentele planetei noastre. Unele dintre acestea conduc adânc în interiorul Pământului şi depăşesc uneori diametrul de 20 de metri, având în mod clar o natură artificială. Multe dintre porţiunile lor sunt realizate printr-o tehnologie care nici măcar în zilele noastre nu poate fi egalată. În Rusia, de exemplu, a fost descoperit întâmplător pe timpul lui Stalin un tunel artificial a cărui vechime poate fi cu greu estimată şi care merge adânc în interiorul Pământului. Studiile efectuate de mai mulţi cercetători arată că pereţii tunelului sunt acoperiţi cu un material artificial, extrem de rezistent, pe care tehnologia actuală nu îl poate reproduce. Conform dezvăluirilor făcute în anul 1991 de către dr. L.C. Berman, care a lucrat ani de zile în acest tunel, în interiorul acestuia au fost găsite obiecte stranii, mecanisme de neînţeles, instrumente şi echipamente necunoscute. Serviciile secrete sovietice au preluat însă toate aceste artefacte valoroase, fără a mai dezvălui ulterior niciun fel de informaţii despre ele. Mai multe detalii despre acest subiect au fost publicate de revista Formula As în anul 2011. Au fost de asemenea descoperite adevărate baze subterane şi chiar dispozitive tehnologice foarte avansate, care provin din perioade mult anterioare civilizaţiei noastre. Chiar în România, în urmă cu câţiva ani, cercetătorii de la Pentagon au identificat în munţii Bucegi o imensă încăpere dotată cu o tehnologie uimitoare, realizată de către o civilizaţie foarte veche, despre care istoria oficială nu consemnează absolut nimic. Artefactele descoperite arată că membrii acelei civilizaţii erau mult mai înalţi decât oamenii de astăzi, având o statură de aproximativ 4-5 metri. Se spune că asupra Guvernului României s-au exercitat presiuni imense pentru a nu fi dezvăluite urmele acestei civilizaţii străvechi ce a existat cândva chiar pe teritoriul ţării noastre. O dezvăluire mult mai recentă cu privire la accesul în lumea din interiorul Pământului este mărturia unui fost colonel, pe nume Faye Woodard, ce a lucrat în departamentele ultra-secrete ale armatei SUA. Mărturia sa a fost preluată şi redactată cu acordul autorului, de pe o înregistrare a unei convorbiri telefonice care a avut loc pe data de 10 ianuarie 2002 (Greg Gavin/Onelight.com). Colonelul Woodard a dezvăluit de exemplu, că primele 15 niveluri subterane ale stabilimentului din Zona 51 (Nevada – SUA) au fost construite de oameni, însă mai în adâncime există multe alte niveluri care existau deja şi care au fost construite cu foarte mult timp în urmă de o specie de fiinţe dintr-o civilizaţie mult mai avansată decât a noastră. Această specie nu a dispărut, ci doar s-a retras în interiorul Pământului. Mărturia sa conţine detalii despre civilizaţia extrem de avansată a intra-tereştrilor, care posedă un nivel tehnologic şi spiritual ce depăşeşte cu mult imaginaţia oricărui om neavizat. Redăm în continuare câteva fragmente din relatarea extraordinară a colonelului Billie Faye Woodard, ce a fost înregistrată în data de 10 ianuarie 2002. Mărturia sa completă poate fi consultată la adresa http://www.librarising.com/hollow/traveler.html „Numele meu este Billie Faye Woodard şi sunt colonel în retragere în Forţele Aeriene ale Statelor Unite. După ce am lucrat o perioadă de timp pentru Pentagon, mi-am început serviciul în Zona 51 din Nevada pe data de 28 ianuarie 1971. Din data de 28 ianuarie 1971 până în anul 1982 am fost repartizat în Zona 51 din Nevada. În această perioadă a serviciului militar am vizitat de şase ori interiorul gol al Pământului la o adâncime de 800 de mile (1.287 de kilometri). De îndată ce am sosit în Zona 51, am fost instruit asupra existenţei tunelurilor de sub Zona 51 şi despre toate lucrările care se desfăşurau în acel stabiliment, iar la scurt timp după aceea am întâlnit câţiva operatori de navete subterane care aveau o înălţime între 13 şi 14 picioare (3,96 – 4,27 metri). Aceste tuneluri care traversează întreaga lume, au fost construite de către o specie de fiinţe care au trăit aici înaintea noastră cu foarte mult timp în urmă. Mi s-a adus la cunoştinţă că primele 15 niveluri ale stabilimentului din Zona 51 erau construite de oameni; nivelurile 16-27 existau deja. Nimeni din guvernul nostru nu le construise. Noi doar le facilităm funcţionarea. Experimentele de inginerie genetică ce au loc în Zona 51 folosesc generaţia noastră tânără. Nivelul 16 al Zonei 51 este destinat ingineriei genetice, unde copiii noştri sunt folosiţi în experimente care vizează longevitatea şi puterea minţii. În spatele acestora se află aşa-zisul „guvern secret”. Civili ai acestui guvern secret deţin controlul asupra a mai multe sectoare din Zona 51. Există o reţea de tuneluri subterane care se întind până în Europa, America de Sud şi mai multe continente. Acestea sunt folosite în secret de guvernele marilor puteri ale lumii pentru satisfacerea propriilor lor interese obscure. (…) Pereţii tunelurilor sunt foarte netezi. Ei au un grad de finisaj atât de mare încât seamănă cu marmura, însă ei sunt în realitate construiţi dintr-un material metalic impenetrabil. Suprafaţa pereţilor nu poate fi străpunsă nici cu un burghiu de diamant şi nici cu dispozitive pe bază de laser. (…) Tunelurile sunt destul de largi pentru ca să încapă două vehicule cu lăţimea de 18 picioare (5,5 metri, n. n.) unul lângă altul. Lungimea unei navete mai mari este de aproximativ 400 de metri. Navetele mai mici au o lungime de 15-20 de metri şi acesta era tipul de navetă cu care am mers eu. Viteza navetei este mai mare decât viteza sunetului, astfel încât se poate călători din Zona 51 către zona cea mai centrală din interiorul Pământului în mai puţin de 10 minute terestre. Navetele funcţionează pe baza energiei electromagnetice, utilizând liniile de câmp magnetic ale Pământului. Mergând în Zona 51 este ca şi cum ai merge într-o altă lume. Guvernanţilor, ca şi membrilor „guvernului secret” le este foarte teamă ca alte ţări sau grupări să nu obţină „această” informaţie. Ei gândesc astfel: „Dacă recunoaştem că Pământul este gol, centrul său fiind locuit de fiinţe inteligente, aceasta va crea conflicte şi teamă.” Din tot ceea ce am văzut în Zona 51, aproximativ 95% rămâne ascuns publicului.” După cum putem constata cu toţii, aceste adevărate revelaţii de o fundamentală importanţă sunt menţinute cu îndârjire ascunse faţă de opinia publică de către oculta mondială, care guvernează la ora actuală umanitatea. În timp ce „Guvernul din umbră” urmăreşte menţinerea secretului pentru a-şi perpetua dominarea mondială, civilizaţia din interiorul Pământului nu doreşte să revină prin forţă, ci se va face din nou cunoscută atunci când umanitatea va fi pregătită, ca nivel de conştiinţă. Existenţa tărâmului misterios din interiorul Pământului reprezintă o realitate extraordinară, esenţială, care cu siguranţă, în vremurile care vor urma, va fi din nou percepută la valoarea pe care o merită. Sursa: blog cosmos .

Atlantida , Lemuria , Shambala . Informaţiile vehiculate în prezent despre aceste civilizaţii sunt învăluite în atât de multe teorii, legende şi speculaţii, încât este realmente dificil să decelezi ce anume mai poate fi considerat ca fiind un adevăr obiectiv. În cele ce urmează vom urmări să evidenţiem totuşi elementele cele mai pertinente, susţinute de atestările istorice. Cele mai cunoscute consemnări istorice despre Atlantida sunt scrierile lui Platon, Critias și Timeu, datate în jurul anului 380 î.H. Există însă şi alţi istorici ai antichităţii care au făcut referiri la Atlantida, mult mai puţin consistente decât cele ale lui Platon şi tocmai de aceea mai puţin cunoscute. Istoricul R. Cedric Leonard indică faptul că anticii Hellanicus şi Herodot au amintit de Atlantida chiar cu 100 de ani înaintea lui Platon. Sursa informațiilor lui Platon o reprezintă consemnările lui Solon, unul dintre cei șapte înțelepți ai Greciei antice (640-558 î.Hr.). Solon, la rândul său, apelase la istoriografii greci și la arhivarii egipteni, ba chiar și la prelații zeiței egiptene Neith, făcându-și însemnări. Însemnările sale au rămas la Dropides, străbunicul lui Platon. Solon a aflat astfel că Atlantida era o „putere uriașă” de „o frumusețe ieșită din comun”, „venind dintr-o altă lume”, situată pe un mare teritoriu aflat în Oceanul Atlantic. Sistemul politic al Atlantidei era o monarhie ereditară, în care regii au devenit tirani de temut. Solon relatează că datorită unor conflicte interne teribile, acel teritoriu s-a scufundat complet. Interesant este faptul că aceeași tematică o regăsim la unele popoare din Asia, din America de Sud și din Africa. Aşa cum arată istoricul R. Cedric Leonard, cu 4.000 de ani î.Hr., în „Cartea egipteană a morţilor” se afirmă că „Regele Toth guverna peste Insula din Vest, care a fost distrusă de ape şi i-a adus pe conducătorii supravieţuitori pe ţărmurile Egiptului”. În Vishnu Purana, cu 2.000 de ani î.Hr. există referiri la „Atala, Insula Albă din Oceanul Vestic”. În Mahabharata, în cartea Karna Parva, prin anul 600 î.H., se menţionează că la capătul unui război care a durat zece ani „Atala şi toţi locuitorii ei s-au scufundat în Oceanul din Vest”. Este de asemenea semnificativ să constatăm că pe continentul american întâlnim multe locuri ale căror denumiri indică o foarte posibilă conexiune cu fosta civilizaţie din Atlantida. Iată câteva dintre acestea: Atlán (în istmul Panama), Aztlán (în mitologia aztecă), Atitlan (în Guatemala), Mazatlan (în Sinaloa), Azatlan (în zona lacului Michigan), Aztalan(în statul Wisconsin), putând include aici și denumirea de „Oceanul Atlantic”, precum și numele orașului Atlanta, capitala statului Georgia. Informaţii legate de Atlantida au fost obţinute şi pe o cale mai puțin obișnuită, cea a clarviziunii. Printre cele mai demne de luat în seamă informații de acest gen sunt cele oferite de Edgar Cayce, deoarece percepțiile acestui faimos medium s-au dovedit a fi uimitor de exacte în mii de alte cazuri care au putut fi verificate. Viziunile lui Edgar Cayce descriu Atlantida ca fiind o societate foarte avansată din punct de vedere tehnologic, care folosea aparate de zbor extrem de performante, energia laser, energia atomică, precum şi puterea generată de anumite cristale uriașe. Cayce afirmă că fiecare cristal ar fi avut cel puțin 6 metri înălţime şi că aceste cristale erau aşezate în serii de câte trei, producând astfel un vortex de energii cosmice de mare putere. Însă, această energie uriașă a ajuns să fie folosită în scopuri războinice, ceea ce a dus în final la distrugerea şi scufundarea completă a continentului, aproximativ în jurul anului 10.500 î.Hr. Un alt clarvăzător renumit, Rudolf Steiner, care a fost de asemenea unul dintre cei mai importanți exponenți ai ocultismului din secolele XIX-XX, afirma că cei mai evoluaţi dintre atlanți erau grupaţi sub conducerea unui mare preot şi erau supuşi unei educaţii spirituale cu totul speciale, care le permitea cunoaşterea deplină a tuturor misterelor şi înţelegerea puterilor divine. Acesta ar fi grupul din care, conform teoriei sale, au coborât primii preoţi-regi ai rasei arienilor. În cartea sa, The Ancient Secret of the Flower of Life, iniţiatul Drunvalo Melchizedek afirmă că teritoriul Atlantidei s-a ridicat din ocean acum 60-70.000 de ani. În cadrul civilizaţiei foarte avansate care s-a dezvoltat de-a lungul a zeci de mii de ani, pe nivelul cel mai înalt de evoluţie spirituală s-au aflat aşa-numitele „Fiinţe Înălţate” sau „Maeştri Iluminaţi”. De la un anumit moment, în Atlantida ştiinţa a început însă să fie înţeleasă într-un mod greşit, iar aceasta a condus la o schismă faţă de legile spirituale care, în cele din urmă, a provocat un cataclism nemaipomenit. Drunvalo Melchizedek spune că odată cu scufundarea Atlantidei s-a produs şi un teribil accident al „alunecării dimensiunilor realităţii” şi pătrunderea într-un fel de stranie falie temporală, între două cuante de timp, fenomen care produce şi în prezent puternice anomalii în zona pe care o numim „Triunghiul Bermudelor”. În culturile mai multor popoare există de asemenea referiri la o civilizaţie mult mai veche decât Atlantida, şi anume civilizaţia din Lemuria. Informaţiile strict istorice despre Lemuria sunt însă practic inexistente, concepţia oficială fiind aceea că existenţa Lemuriei nu este decât un mit. Dintre puţinele referiri ale textelor antice care ar putea viza existenţa Lemuriei, menţionăm scrierile sacre hinduse Rig Veda sau Ramayana, în care se spune că în vremuri extrem de îndepărtate exista în oceanul din estul Indiei un imens teritoriu. Acolo trăia un popor de adoratori ai Soarelui, care a fost distrus de un imens cataclism, iar teritoriul lor s-a scufundat în adâncurile apelor. O parte din cei care au supravieţuit au reuşit să ajungă ulterior în India, ei fiind de fapt primii brahmani care au învăţat poporul. Acelaşi tip de relatare apare şi în miturile creaţioniste din textele Popol Vuh şi Codex Troana ale civilizaţiei Maya sau în legendele locuitorilor din Hawaii. Realitatea civilizaţiei lemuriene a fost susţinută mai ales în anumite cercuri spirituale şi iniţiatice. Rudolf Steiner, de exemplu, afirma că există lucrări esoterice conform cărora Lemuria (sau continentul „Mu”) ar fi fost continentul-mamă, leagănul omenirii, asupra căruia s-a abătut însă o cruntă tragedie, astfel că într-o singură noapte acesta s-ar fi scufundat. Renumita cercetătoare şi exploratoare Helena Blavatski, fondatoarea Societății Teosofice, relata că în peregrinările sale prin Tibet a găsit în mănăstirile sacre ale Tibetului la așa-numiţii mahatmas (suflete mari, iluminate) un manuscris intitulat „Cartea Dzyan”. Despre acesta, înțelepții spuneau că este un vechi text din Atlantida în care se pomenea de evoluția umanității prin mai multe rase, între care lemurienii și atlanții. În cartea sa, „Doctrina Secretă”, apărută în anul 1888, Helena Blavatski susţinea că nenumărate rase umane s-au succedat pe Terra înaintea celei pe care o cunoaştem şi căreia îi aparţinem. În tradiţia antică tibetană, în special în sistemul Kalachakra, un loc cu totul aparte îl are sistemul de raportare la ceea ce se consideră a fi focarul spiritual fundamental al umanităţii sau tărâmul înţelepţilor, numit „Shambala” (Izvorul Fericirii Divine). Textele antice tibetane şi indiene spun despre acest popor de o vechime imemorială al înţelepţilor planetei că ar proveni la origine din anumiţi „conducători celeşti coborâţi din stele”. Cele mai vechi texte secrete tibetane, Kanjur şi Tanjur, care au fost accesibile şi traduse doar într-o măsură infimă faţă de volumul uriaş de informaţii pe care le conţin (numai Kanjur are peste 300 de volulme), consemnează faptul că în trecutul îndepărtat, „conducătorii celeşti” au venit pe Pământ, iar o parte dintre ei au rămas aici pentru a ghida omenirea de-a lungul timpului. Astfel, ei sunt cei care au imprimat într-un mod de cele mai multe ori nevăzut toate marile idei şi curente benefice care au impulsionat omenirea şi tot ei au acţionat adeseori pentru menţinerea echilibrului planetar. Există atestări care indică faptul că în perioadele (vârstele) ciclice marcate de un înalt nivel spiritual, Shambala a fost vizibilă în planul fizic, în timp ce de-a lungul vârstelor dominate de întunericul ignoranţei, acest tărâm al înţelepţilor a putut fi accesibil doar în planul eteric, adică într‑un plan paralel, situat la o frecvenţă de manifestare superioară realităţii fizice. Ultima manifestare fizică a Shambala-ei a avut loc în Tibet, zonă în care tradiţia cunoscută sub numele de Kalachakra (Roata Timpului) este axată și astăzi aproape în exclusivitate pe comuniunea spirituală cu lumea Shambala-ei. Atestările textelor străvechi ale tradiției Kalachakra afirmă că Shambala a devenit invizibilă odată cu începutul epocii Kali Yuga, acum aproximativ 6.000 de ani. În conformitate cu anumite profeții din epoca modernă și contemporană, în viitorul apropiat următoarea proiecție în planul fizic a tărâmului divin al Shambala-ei va fi în România. De altfel în aproape toate tradiţiile spirituale ale umanităţii există indicii şi mărturii concordante despre existenţa unui tărâm sfânt privit ca fiind centrul spiritual suprem al lumii. Hinduşii îi spun „Ariavarşa” sau „Paradesha”, budiştii îl numesc „Shambala”, chinezii „Xi Pien”, ruşii îl cunosc ca „Belovodie” sau „Janaidar”, vechii evrei ca „Salem”, „Grădina Edenului” sau „Pământul Făgăduinţei”. De asemenea, tradiţia dacică îl consemnează ca „Insula Albă” sau „Ostrovul Preafericiţilor”, iar literatura esoterică sub numele de „Shangri-La”, „Agartha”, „Tărâmul zeilor” etc. Marele esoterist francez Rene Guenon afirma despre Shambala că aceasta este ca un fel de „Arcă a lui Noe”, întrucât deţine permanent germenele reînfloririi civilizaţiei. În zonele de proiecție ale Shambala-ei pe Pământ există anumite pasaje speciale secrete destinate comunicării directe între cele două lumi. Existenţa acestui tărâm misterios este strâns legată de numeroasele referiri şi relatări ce au fost înregistrate de-a lungul timpului cu privire la civilizaţia foarte avansată care există în cavitatea interioară locuibilă a Pământului. Existenţa acestei vaste cavităţi interioare a Pământului şi a civilizaţiei de acolo este de asemenea un secret extrem de strict păzit de către „elita” mondială a puterii din umbră. Faptul că această cavitate este reală este pus însă cu claritate în evidenţă de fotografiile recent realizate din satelit ale deschiderilor de la poli, în care se văd uriaşele intrări. Atât guvernul american, cât şi anumite detaşamente secrete ale celui de-al treilea Reich au cunoscut foarte bine faptul că acest tărâm există şi au iniţiat chiar campanii militare pentru cucerirea lui. Prin nivelul spiritual şi tehnologic pe care îl posedă, populaţia din interiorul Pământului permite însă doar accesul grupurilor sau persoanelor al căror nivel de conştiinţă a ajuns la un grad suficient de maturitate şi care au depăşit nivelul afirmării de sine prin intermediul războaielor de cotropire. Sursa: blogul-cosmic.ro