POVESTE VLADIMIR

[Shoby]

• Numele campionului: Vladimir
• Poza: https://imgur.com/a/dizYadF
• Poveste: 

• Un maestru al magiei antice și interzise, Vladimir este și una din cele mai vechi enigme ale Noxusului. A fost prezent în momentul înființării imperiului, iar de atunci și-a folosit puterile și influența pentru a-l clădi. Cu toate astea, nu-și aduce aminte prea multe din acea vreme. Mintea lui e muritoare, așa că cea mai mare parte a vieții lui extinse în mod nefiresc nu este păstrată ca amintire, ci în cronici.

  Istoria a pierdut șirul faptelor și aparițiilor lui Vladimir, deși paginile sale abundă de povești care par a fi despre el. O legendă povestește despre prințul unui regat amenințat de infama rasă darkin, pe vremea în care războiul pe care-l iscaseră ajunsese în Valoran. Coroana tatălui său era în primejdie, iar în fața lui erau mulți alți succesori la tron, așa că nefericitul tânăr a fost oferit zeilor-războinici decăzuți pe post de ostatic.

  Sub tirania lor, muritorii nu erau nimic altceva decât niște animale de povară; supremația darkinilor era evidentă în vrăjile pe care le foloseau – puteau crea trupuri și transmuta sânge, iar acest lucru le oferea putere asupra vieții înseși.

  Vladimir se credea deasupra celorlalți vasali muritori și demn de o asemenea putere, devenind primul om căruia i-a fost permis să studieze această formă terifiantă de magie. Devotamentul de care a dat dovadă i-a adus un loc de onoare în cohorta stăpânului său, cât și dreptul de a practica hemomanția și de a supune ființele inferioare voinței darkinilor. De-a lungul timpului, zeul-războinic a privit amuzat cum Vladimir a început să-și conducă supușii cu aceeași cruzime ca darkinii înșiși.

  Decăderea acestor tirani cruzi e și ea un subiect de legendă. O istorisire a acesteia în shurimană superioară, o limbă demult dispărută, este ascunsă în Eternul Bastion. Conform slovelor, stăpânul lui Vladimir n-a fost întemnițat, precum mulți alții din rasa sa, ci a fost ucis de propria lui cohortă. Puținii supraviețuitori muritori au fugit, luând cu ei cunoștințele mărunte despre magia sângelui.

  Singurul care știa secretul morții darkinului era Vladimir: îl ucisese chiar el. Plin de cicatrici, orbit și înnebunit de strălucirea căderii unui darkin, Vladimir a absorbit suficientă putere pentru a-și reînnoi trupul, un trup care nu fusese menit să trăiască mai mult decât o viață de om.

  De atunci, a-nfăptuit acest lucru de nenumărate ori, în ritualuri îngrozitoare.

  La apogeul puterii lui Mordekaiser, se spunea că o fiară mitică și însetată de sânge bântuie coastele Valoranului de est, cerându-le triburilor din zonă să-i ofere jertfe și credință. Puțini erau primiți în bârlogul lui, asta până când o vrăjitoare palidă a venit la zeul barbar cu o ofertă. Cei doi s-au ospătat și au pus la cale vrăji atât de tenebroase, încât vinul de pe masă s-a acrit, iar trandafirii s-au ofilit, schimbându-se din roșu strălucitor în negru.

  Așa a luat ființă pactul dintre Vladimir și LeBlanc, unul plin de conflicte și jocuri politice. De-a lungul secolelor, li s-au alăturat și alții – nobili puternici, maeștri exaltați ai magiei sau creaturi mai întunecate. Această societate secretă a devenit forța ascunsă care avea să ghideze conducerea Noxusului timp de mai bine de o mie de ani, orchestrând o mare parte din cele mai ambițioase campanii ale imperiului.

  Dintre liderii Trandafirului Negru, Vladimir a fost singurul care ales să facă mai mult decât să comploteze din umbre. În trecut, îi vizita pe nobilii noxieni în timpul celor mai interesante momente; după câteva decenii, însă, se retrăgea în solitudine. Vârsta lui nefirească și magia sălbatică pe care o stăpânea au devenit secrete bine păzite. Dar chiar și așa, sub tutela lui Vladimir, arta hemomanției și-a găsit un loc în armata Noxusului și printre descendenții vechii aristocrații. Printre acești practicanți ai hemomanției se numără și Cercul Stacojiu, un cult tânăr dedicat atât personalității lui Vladimir, cât și magiei sângelui.

  Odată cu moartea fostului Mare General și cu ascensiunea lui Jericho Swain, climatul politic al imperiului s-a schimbat dramatic, iar Vladimir s-a văzut nevoit să se implice din nou.

  Deghizat drept nobil milostiv, și-a câștigat notorietatea ca adversar vehement al consiliului Trifarix, spre îngrijorarea unora din membrii mai precauți din Trandafirul Negru. Poate că reapariția sa a fost prea timpurie. Swain pare să-și fi dat seama de adevărata natură a lui Vladimir, iar faptele sale din trecut n-au apucat încă să se piardă în istorie.

  Acum că Noxusul are de înfruntat un conflict nou și primejdios, Vladimir se înfruptă din vitalitatea regăsită a imperiului său, amintindu-și de momentele sale de glorie. Pentru el, viața nu e nimic altceva decât o mascaradă ieftină, care se întinde pe durata unor secole și reprezintă un simplu prolog la adevărata măreție. Căci, deși darkinii s-au luptat între ei și-au pierdut puterea pe care-o aveau asupra lumii, el știe că e cel mai puternic atunci când acționează singur.