POVESTE YASUO

[Shoby]

• Numele campionului: Yasuo
• Poza: https://imgur.com/a/aW3d7yD
• Poveste: 

• Când era copil, Yasuo credea adesea ceea ce se spunea despre el prin sat: în zilele lor mai bune, ceilalți îl catalogau drept rezultatul lipsei de judecată a mamei lui; în cele mai puțin bune, era considerat o greșeală fatală și irecuperabilă.

  Deși dureau, vorbele lor aveau un sâmbure de adevăr. Mama lui era o văduvă care deja creștea singură un copil mic, când cel care avea să fie tatăl lui Yasuo a năvălit în viața ei ca o rafală de vânt tomnatic. Și, la fel ca anotimpul, a dispărut odată cu primul strat de zăpadă care s-a așternut peste casa familiei.

  Deși fratele cel mare al lui Yasuo, Yone, era complet diferit față de Yasuo – respectuos, prudent și disciplinat – cei doi erau inseparabili. Când ceilalți copii îl necăjeau pe Yasuo, Yone îl apăra. Dar deși lui Yasuo îi lipsea răbdarea, compensa cu vârf și îndesat prin voință. Când Yone și-a început ucenicia la faimoasa școală de spadasini din satul lor, tânărul Yasuo i-a călcat pe urme, așteptând afară în ploaia torențială până când profesorii s-au îndurat și i-au deschis porțile.

  Spre pizma colegilor săi, Yasuo a demonstrat un talent înnăscut și a devenit primul elev după multe generații care i-a atras atenția maestrului Souma, ultimul care cunoștea o legendară tehnică de luptă ce invoca puterea vântului. Bătrânul a văzut potențialul lui Yasuo, dar orice încercare de a-l învăța pe băiat să se stăpânească era ca și cum ar fi încercat să îmblânzească o tornadă. Yone l-a rugat să renunțe la aroganța sa și i-a dăruit o sămânță de arțar, care era considerată în școală cea mai importantă lecție de smerenie. A doua zi de dimineață, Yasuo a acceptat să fie ucenicul lui Souma și paza sa de corp.

  Când zvonurile despre invazia noxiană au ajuns până în sat, mulți s-au simțit încurajați de victoria de la Placidiumul din Navori și au plecat la luptă, iar satul a rămas curând fără oameni destoinici. Yasuo își dorea să lupte, dar chiar și când au plecat colegii și fratele său, lui i s-a poruncit să rămână pentru a-i apăra pe bătrâni.

  Invazia s-a transformat în război. Într-o noapte ploioasă, tobele de război ale marșurilor noxiene s-au făcut auzite în valea din apropiere. Yasuo și-a abandonat veghea, crezând că putea întoarce de unul singur soarta bătăliei.

  Dar n-a găsit nicio bătălie, doar un mormânt masiv în care se aflau sute de soldați noxieni și ionieni. Ceva înfiorător și nefiresc se întâmplase acolo, ceva ce nu putea fi oprit cu o singură sabie. Pământul însuși părea pângărit.

  Yasuo s-a întors la școală a doua zi, dar elevii rămași l-au înconjurat cu săbiile. Bătrânul Souma era mort, iar Yasuo a fost acuzat nu numai de dezertare, ci și de crimă. Și-a dat seama că adevăratul ucigaș avea să scape nepedepsit dacă nu acționa cât mai repede, așa că s-a luptat cu cei care-l înconjuraseră, deși știa că asta avea să-i convingă că era vinovat.

  Apoi, a rătăcit prin ținuturile distruse de război ale Ioniei, în căutarea adevăratului asasin. Foștii săi aliați erau mereu pe urmele sale, așa că a fost nevoit să lupte constant pe viață și pe moarte. A fost dispus să plătească acel preț, până când i-a dat de urmă fratele său, Yone.

  Obligați de onoare să se confrunte, și-au dat târcoale unul altuia. Când săbiile li s-au încleștat în luptă, Yone n-a putut ține pasul. Cu o scânteiere de oțel, Yasuo și-a ucis fratele.

  Și-a cerut amarnic iertare, dar cu ultima suflare, Yone a spus că Yasuo era singurul care știa tehnica ce invoca puterea vântului, cea care-l omorâse pe bătrânul Souma. Apoi fratele său și-a dat duhul, înainte ca Yasuo să-și afle izbăvirea.

  Fără maestrul sau fratele său, Yasuo a cutreierat prin munți, măcinat de durere și înecându-și amarul în băutură. Acolo, pe culmile înzăpezite, a întâlnit-o pe Taliyah, o tânără shurimană care avea putere asupra pietrei și care fugise de armata noxiană. În mod neașteptat, Yasuo a văzut în ea un posibil discipol și în el însuși un posibil maestru. A îndrumat-o în magia elementelor, puterea vântului modelând-o pe cea a pietrei, iar în cele din urmă a acceptat și el însuși învățăturile maestrului Souma.

  Odată cu zvonurile despre renașterea unui zeu-împărat al Shurimei, lumea lor s-a schimbat pentru totdeauna. Yasuo și Taliyah au apucat-o pe drumuri diferite, însă înainte de a se despărți, Yasuo i-a dăruit ei sămânța de arțar de la fratele său, acum că-i învățase lecția. Ea s-a întors în deșertul său natal, iar el a pornit către satul în care copilărise pentru a-și îndrepta greșelile și a-l găsi pe adevăratul ucigaș al maestrului său.

  În sala din piatră a consiliului, s-a descoperit că maestrul Souma murise într-un accident cauzat de exilata noxiană cunoscută ca Riven, care simțea o profundă remușcare pentru cele întâmplate. Chiar și așa, Yasuo nu s-a putut ierta pentru decizia de a-și abandona maestrul și cu atât mai puțin pentru faptul că ea a dus în cele din urmă la moartea lui Yone.

  Astăzi, Yasuo cutreieră ținutul, iar singurul lucru care poate încătușa vântul e vinovăția din inima sa.