Jump to content

Search the Community

Showing results for tags 'mituri' in content posted in Descopera.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Gamelife - Dezvoltare
    • Comunitate
    • Dezvoltarea Comunitatii
    • Interes Public
    • Cumpara server!
  • Gamelife - Servere Publice
    • TeamSpeak3 - TS.GAMELIFE.RO
    • Counter Strike:Global Offensive
    • Counter-Strike 1.6
  • Gamelife - Design
  • Gamelife - Resurse / Proiecte / Gaming
  • Gamelife - Destindere

Categories

  • Counter Strike 1.6
    • Addons
    • Plugins
    • Maps
    • Others
  • Counter Strike Global Offensive
    • Maps
    • Plugins
    • Others
  • Skins , cfg , GUIs
  • Productia Gamelife
  • Design

Find results in...

Find results that contain...


Date Created

  • Start

    End


Last Updated

  • Start

    End


Filter by number of...

Joined

  • Start

    End


Group


Facebook


Instagram


Steam Profile


Gender


Location


Interests


About Me

Found 2 results

  1. Misterioasa civilizatie : shambala partea II Există la ora actuală informaţii explozive, care circulă în special pe Internet, care dezvăluie argumente deosebit de pertinente şi atent documentate, în sprijinul unui adevăr tulburător: planeta noastră este goală pe dinăuntru, iar în acel spaţiu interior există de mii de ani o civilizaţie mult mai avansată decât civilizaţia de la suprafaţă.Chiar dacă la prima vedere acesta nu pare să fie decât subiectul unui roman de science-fiction, argumentele existente îi pot face până şi pe cei mai sceptici să se gândească mult mai serios la această chestiune. Sunt deosebit de concludente în acest sens informaţiile conţinute în mai multe studii ştiinţifice serioase care expun o fundamentare teoretică riguroasă a realităţii Pământului cavitar. În plus, există date concrete rezultate dintr-o serie întreagă de descoperiri arheologice extraordinare, precum şi numeroase mărturii foarte competente care atestă existenţa tărâmului din interiorul Pământului. Ceea ce învăţăm în prezent la şcoală este că în interiorul Pământului există un nucleu alcătuit din elemente grele (în special fier), având 3.400 de km în diametru, aflat în condiţii de temperaturi și presiuni ridicate. Ni se spune că acest nucleu interior este la rândul lui înconjurat de o manta (ce conţine o magmă foarte fierbinte) de aproximativ 2.900 de km grosime. Urmează, spre suprafaţă, crusta sau scoarţa Pământului, în grosime de 40 – 80 de km. Deşi aceste date sunt oficial considerate ca fiind certe, merită să ştim că cea mai adâncă săpătură ce a fost realizată pentru a fora spre interiorul Pământului a fost făcută în Rusia şi are doar … 13 kilometri. Modelul oficial nu este aşadar decât o teorie, care nu a fost confirmată concret, practic. Teoriile ştiinţifice despre modelul Pământului gol au fost formulate încă începând din secolul XVII de către unii savanţi celebri. Printre aceştia s-au numărat astronomul Edmund Halley, matematicianul Leonard Euler, fizicianul John Leslie sau savanţii William Reed, Marshall B. Gardner ori Charles Wilkes. La începutul secolului trecut, William Reed, de exemplu, adresa următorul îndemn auditoriului său cu privire la teoria despre Pământul cavitar: „Ceea ce cerem oricui şi în special omului de ştiinţă care nu crede în teoria noastră este să nu îşi bată joc şi să nu nege ipotezele, ci să aducă argumente care să demonstreze contrariul faptelor autentice pe care le-am expus aici”. Câţiva ani mai târziu, în 1912, Marshall B. Gardner a prezentat descoperirile sale cu privire la faptul că Pământul este gol pe dinăuntru Oficiului de Brevete al Statelor Unite. Aproape doi ani mai târziu, această agenție federală i-a acordat domnului Gardner un brevet științific a cărui semnificație științifică era depășită doar de descoperirea zborului mecanic realizată de fraţii Wright în 1903. Din motive care sunt acum foarte clare, descoperirea sa a devenit însă foarte curând un secret militar extrem de bine păzit. Teoria modernă spune că Pământul s-a format prin condensarea materiei, generată de forţele de atracţie gravitaţională. Ceea ce nu a fost explicat, ci dimpotrivă, cu desăvârşire ignorat, a fost influenţa extrem de importantă pe care o exercită forţa centrifugă. Pornind tocmai de la influenţa forţei centrifuge, Reed a expus ideile despre Pământul gol în 1903, iar Gardner în 1913. Teoriile lor spun că Pământul şi în general toate planetele sunt formate din nebuloase. În mijlocul Pământului se află un nucleu incandescent care este de fapt ca un fel de Soare central, ce are un diametru de aproximativ 1000 de km. Această teorie a Pământului gol explică printre altele aurorele boreale pentru care ştiinţa oficială – care nu recunoaşte existenţa unei imense cavităţi în interiorul Pământului -, nu are în realitate nicio explicaţie plauzibilă. Conform legităţilor explicate de susţinătorii teoriei Pământului gol, aceste lumini provin de la Soarele central, ale cărui raze ies prin deschiderile polare. Teoria Pământului gol explică de asemenea existenţa gheţarilor şi a faptului că aceştia sunt formaţi din apă dulce: apa dulce care a fost evidenţiată în mai multe zone ale suprafeţei Oceanului Arctic provine de la râurile ce izvorăsc din interiorul mai cald al Pământului. Conform acestei teorii, după ce ajunge în zona rece de la suprafaţă, această apă dulce îngheaţă brusc şi se transformă în iceberguri, ceea este, să recunoaştem, foarte plauzibil. Studii recente, sprijinite de argumente ştiinţifice foarte elaborate, au fost realizate printre alţii de dr. Raymond Bernard, Dennis Crenshaw, Jan Lamprecht, Frederick Culmer, Alfred Bohrmann, Mark Harp, Joseph Gustaitis, Johannes Lang, Warren Smith, Irving Wallace, Bruce Walton, Floria Benton, Sherman Lyon şi mulţi alţii. Este interesant să ştim că neoficial a fost realizată o analiză detaliată a unor observaţii astronomice actuale, pe baza unor fotografii publicate de NASA. Fotografiile pun în evidenţă faptul că practic toate planetele din sistemul nostru solar au o structură cavitară, ce prezintă două deschideri principale către spaţiul interior, situate la poli. Se constată că imensa majoritate a fotografiilor publicate oficial de NASA omit să indice clar zonele polare ale planetelor. În cazul în care totuşi o fac, se poate sesiza la o analiză atentă că respectivele fotografii au fost trucate, uneori chiar grosolan. Această constatare indică faptul că în realitate NASA urmăreşte să ne ascundă existenţa deschizăturilor polare planetare, în special pe cele ale Pământului. Au existat însă şi imagini înregistrate de NASA care au fost salvate de cercetători înainte ca ele să fie ascunse opiniei publice. În fotografia alăturată puteţi vedea una dintre imaginile realizate cu ajutorul sateliţilor spaţiali ESSA, în care se pot identifica destul de clar deschiderile polare: cea nordică are un diametru de aproximativ 1400 de mile, iar cea sudică de 1300 de mile. Conform lucrării dr. Raymond Bernard, O lume ascunsă, publicată în anul 1969, teoria Pământului gol şi-a găsit confirmarea atât în expediţia arctică (1947), cât şi în cea antarctică (ianuarie 1956), conduse de contra-amiralul american Richard Evelyn Byrd. Raymond Bernard arăta însă în cartea sa că totul a fost foarte curând învăluit într-o discreţie absolută: „Descoperirea amiralului Byrd constituie astăzi un secret internaţional de prim rang. După ce Byrd a anunţat prin radio, de la bordul avionului, descoperirea făcută şi după o scurtă notiţă apărută în presă, toate ştirile ulterioare în legătură cu subiectul respectiv au fost îndepărtate cu grijă de către agenţiile guvernamentale.” Între anii 1928 şi 1955 Richard Byrd a efectuat 11 expediţii geografice la poli. Într-un comunicat radio transmis în 1947, Byrd declara că la 2700 de km dincolo de Polul Nord a întâlnit o zonă cu climă foarte caldă, cu munţi, râuri, lacuri, vegetaţie luxuriantă şi animale. Ulterior, în jurnalul său, el a notat că de la un moment dat, avionul său a fost escortat de două nave ce semănau cu farfuriile zburătoare. El a descris cu foarte multe detalii că sub scoarţa Pământului există oraşe foarte mari, cu mii de locuitori, a căror civilizaţie este mult superioară celei de la suprafaţă. Byrd a notat că acei oameni din interiorul Pământului au o înălţime de aproape patru metri, trăiesc mult mai mult decât noi şi au ajuns la o societate foarte avansată spiritual şi tehnologic, bazată pe echilibru şi armonie. Amiralul a fost chiar însărcinat de către emisarii civilizaţiei din interiorul Pământului să transmită superiorilor săi de la suprafaţă că este imperios necesar să fie stopate imediat detonările bombelor atomice, care au un efect devastator din foarte multe puncte de vedere. Deşi jurnalele amiralului au fost confiscate de marina americană, o parte dintre acestea au ajuns să fie cunoscute atât prin intermediul rudelor şi apropiaţilor amiralului, cât şi prin intermediul unor foşti agenţi CIA care au avut acces la respectivele documente. Sunt revelatoare în acest sens dezvăluirile făcute de fostul agent CIA, Virgil Armstrong. Începând cu minutul 50 din următorul interviu el face referiri la jurnalele de bord ale expediţiilor amiralului Byrd. În orice caz, reputaţia deosebită pe care a căpătat-o Richard Byrd după expediţiile sale polare este un indiciu foarte clar că oficialii americani nu l-au considerat deloc nebun. Dimpotrivă, în 1950 el a fost făcut amiral, a fost declarat erou naţional, iar unul dintre crucișătoarele Flotei SUA a fost botezat cu numele lui. Chiar dacă această civilizaţie din interiorul Pământului este practic complet necunoscută oamenilor de la suprafaţă, rolul ei este în realitate esenţial. Ei sunt cei care într-un mod tainic şi nebănuit ghidează şi impulsionează destinele planetare, salvând adeseori umanitatea de la suprafaţa planetei de pericole care ar fi putut duce la cumplite catastrofe. Deşi în ziua de astăzi puţini oameni mai sunt avizaţi cu privire la consemnările istorice care atestă existenţa teritoriului fascinant din interiorul Pământului, referinţe esenţiale la acesta sunt totuşi prezente în vechile tradiţii din majoritatea ţărilor şi culturilor. Poate părea greu de crezut, dar aproape toate tradiţiile omenirii au păstrat memoria unei civilizaţii legendare, primordiale, din care au derivat curentele spirituale majore care au apărut de-a lungul timpului. Astfel, întâlnim menţiuni clare în acest sens în tradiţiile hindusă, chineză, budistă, evreiască, rusă, persană, egipteană, scandinavă, occidentală, sau în cea românească. Tărâmul unde se afla acest popor primordial era denumit de hinduşi „Ariavarşa” sau „Paradesha”, budiştii îi spuneau „Shambala”, iar chinezii „Xi Pien”. Ruşii îl cunoşteau ca „Belovodie” sau „Janaidar”, vechii evrei ca „Salem”, „Grădina Edenului” sau „Pământul Făgăduinţei”, tradiţia dacică îl consemnează ca „Insula Albă” sau „Ostrovul Preafericiţilor”, iar literatura esoterică sub numele de „Shangri-La”, „Agartha”, sau „Tărâmul zeilor”. Unul dintre cele mai cunoscute nume a rămas cel de Shambala. Desigur, ar fi destul de simplist şi naiv să afirmăm că această civilizaţie din interiorul Pământului este una şi aceeaşi cu ceea ce este cunoscut mai ales în tradiţia tibetană ca reprezentând tărâmul înţelepţilor din Shambala, întrucât aşa cum am precizat într-un articol anterior, Shambala este în perioada actuală plasată preponderent într-un plan de vibraţie superior celui fizic şi anume în planul eteric. Cu toate acestea, dezvăluirile făcute de mai mulţi iniţiaţi arată că fiinţele extrem de evoluate din Shambala întreţin o anumită proiecţie fizică şi în cavitatea din interiorul Pământului. Câteva dintre fiinţele umane pregătite care au avut (sau, mai exact, li s-a permis) un contact direct cu locuitorii Shambalei din proiecţia fizică situată în interiorul Pământului, şi care au lăsat în urma lor mărturii clare în acest sens sunt: Apollonius din Tyana, contele de Saint Germain, Mahatma Morya, Nicholas Flamel, Nicholas Roerich, şi, de asemenea, mai recent, exploratorul norvegian Olaf Jansen sau amiralul american Rychard Byrd. În sprijinul acestor atestări despre un popor de uriaşi înţelepţi, care s-a retras în interiorul gol al Pământului apar acum din ce în ce mai multe dovezi arheologice. Există o largă serie de informaţii care indică faptul că în toată lumea au fost descoperite scheletele unor oameni uriaşi, care cu siguranţă că au populat cândva planeta. Referiri concludente despre existenţa concretă a uriaşilor pe Pământ există în foarte multe tradiţii şi culturi, inclusiv în Biblie. Oseminte vechi de mii sau chiar zeci de mii de ani, ale unor fiinţe umanoide care aveau cel puţin patru metri înălţime au fost descoperite în Africa de Sud, Ecuador, munţii Caucaz, Kazahstan, Filipine, Irak, SUA, Turcia, Irlanda, Franţa, România, precum şi în multe alte ţări. Este de asemenea semnificativ să aflăm că au fost descoperite în întreaga lume tot mai multe reţele de tuneluri subterane, vechi de mii de ani, care străbat toate continentele planetei noastre. Unele dintre acestea conduc adânc în interiorul Pământului şi depăşesc uneori diametrul de 20 de metri, având în mod clar o natură artificială. Multe dintre porţiunile lor sunt realizate printr-o tehnologie care nici măcar în zilele noastre nu poate fi egalată. În Rusia, de exemplu, a fost descoperit întâmplător pe timpul lui Stalin un tunel artificial a cărui vechime poate fi cu greu estimată şi care merge adânc în interiorul Pământului. Studiile efectuate de mai mulţi cercetători arată că pereţii tunelului sunt acoperiţi cu un material artificial, extrem de rezistent, pe care tehnologia actuală nu îl poate reproduce. Conform dezvăluirilor făcute în anul 1991 de către dr. L.C. Berman, care a lucrat ani de zile în acest tunel, în interiorul acestuia au fost găsite obiecte stranii, mecanisme de neînţeles, instrumente şi echipamente necunoscute. Serviciile secrete sovietice au preluat însă toate aceste artefacte valoroase, fără a mai dezvălui ulterior niciun fel de informaţii despre ele. Mai multe detalii despre acest subiect au fost publicate de revista Formula As în anul 2011. http://www.formula-as.ro/2011/968/enigme-16/planeta-necunoscuta-tuneluri-subterane-13720 Au fost de asemenea descoperite adevărate baze subterane şi chiar dispozitive tehnologice foarte avansate, care provin din perioade mult anterioare civilizaţiei noastre. Chiar în România, în urmă cu câţiva ani, cercetătorii de la Pentagon au identificat în munţii Bucegi o imensă încăpere dotată cu o tehnologie uimitoare, realizată de către o civilizaţie foarte veche, despre care istoria oficială nu consemnează absolut nimic. Artefactele descoperite arată că membrii acelei civilizaţii erau mult mai înalţi decât oamenii de astăzi, având o statură de aproximativ 4-5 metri. Se spune că asupra Guvernului României s-au exercitat presiuni imense pentru a nu fi dezvăluite urmele acestei civilizaţii străvechi ce a existat cândva chiar pe teritoriul ţării noastre. O dezvăluire mult mai recentă cu privire la accesul în lumea din interiorul Pământului este mărturia unui fost colonel, pe nume Faye Woodard, ce a lucrat în departamentele ultra-secrete ale armatei SUA. Mărturia sa a fost preluată şi redactată cu acordul autorului, de pe o înregistrare a unei convorbiri telefonice care a avut loc pe data de 10 ianuarie 2002 (Greg Gavin/Onelight.com). Colonelul Woodard a dezvăluit de exemplu, că primele 15 niveluri subterane ale stabilimentului din Zona 51 (Nevada – SUA) au fost construite de oameni, însă mai în adâncime există multe alte niveluri care existau deja şi care au fost construite cu foarte mult timp în urmă de o specie de fiinţe dintr-o civilizaţie mult mai avansată decât a noastră. Această specie nu a dispărut, ci doar s-a retras în interiorul Pământului. Mărturia sa conţine detalii despre civilizaţia extrem de avansată a intra-tereştrilor, care posedă un nivel tehnologic şi spiritual ce depăşeşte cu mult imaginaţia oricărui om neavizat. Redăm în continuare câteva fragmente din relatarea extraordinară a colonelului Billie Faye Woodard, ce a fost înregistrată în data de 10 ianuarie 2002. Mărturia sa completă poate fi consultată la adresa http://www.librarising.com/hollow/traveler.html „Numele meu este Billie Faye Woodard şi sunt colonel în retragere în Forţele Aeriene ale Statelor Unite. După ce am lucrat o perioadă de timp pentru Pentagon, mi-am început serviciul în Zona 51 din Nevada pe data de 28 ianuarie 1971. Din data de 28 ianuarie 1971 până în anul 1982 am fost repartizat în Zona 51 din Nevada. În această perioadă a serviciului militar am vizitat de şase ori interiorul gol al Pământului la o adâncime de 800 de mile (1.287 de kilometri). De îndată ce am sosit în Zona 51, am fost instruit asupra existenţei tunelurilor de sub Zona 51 şi despre toate lucrările care se desfăşurau în acel stabiliment, iar la scurt timp după aceea am întâlnit câţiva operatori de navete subterane care aveau o înălţime între 13 şi 14 picioare (3,96 – 4,27 metri). Aceste tuneluri care traversează întreaga lume, au fost construite de către o specie de fiinţe care au trăit aici înaintea noastră cu foarte mult timp în urmă. Mi s-a adus la cunoştinţă că primele 15 niveluri ale stabilimentului din Zona 51 erau construite de oameni; nivelurile 16-27 existau deja. Nimeni din guvernul nostru nu le construise. Noi doar le facilităm funcţionarea. Experimentele de inginerie genetică ce au loc în Zona 51 folosesc generaţia noastră tânără. Nivelul 16 al Zonei 51 este destinat ingineriei genetice, unde copiii noştri sunt folosiţi în experimente care vizează longevitatea şi puterea minţii. În spatele acestora se află aşa-zisul „guvern secret”. Civili ai acestui guvern secret deţin controlul asupra a mai multe sectoare din Zona 51. Există o reţea de tuneluri subterane care se întind până în Europa, America de Sud şi mai multe continente. Acestea sunt folosite în secret de guvernele marilor puteri ale lumii pentru satisfacerea propriilor lor interese obscure. (…) Pereţii tunelurilor sunt foarte netezi. Ei au un grad de finisaj atât de mare încât seamănă cu marmura, însă ei sunt în realitate construiţi dintr-un material metalic impenetrabil. Suprafaţa pereţilor nu poate fi străpunsă nici cu un burghiu de diamant şi nici cu dispozitive pe bază de laser. (…) Tunelurile sunt destul de largi pentru ca să încapă două vehicule cu lăţimea de 18 picioare (5,5 metri, n. n.) unul lângă altul. Lungimea unei navete mai mari este de aproximativ 400 de metri. Navetele mai mici au o lungime de 15-20 de metri şi acesta era tipul de navetă cu care am mers eu. Viteza navetei este mai mare decât viteza sunetului, astfel încât se poate călători din Zona 51 către zona cea mai centrală din interiorul Pământului în mai puţin de 10 minute terestre. Navetele funcţionează pe baza energiei electromagnetice, utilizând liniile de câmp magnetic ale Pământului. Mergând în Zona 51 este ca şi cum ai merge într-o altă lume. Guvernanţilor, ca şi membrilor „guvernului secret” le este foarte teamă ca alte ţări sau grupări să nu obţină „această” informaţie. Ei gândesc astfel: „Dacă recunoaştem că Pământul este gol, centrul său fiind locuit de fiinţe inteligente, aceasta va crea conflicte şi teamă.” Din tot ceea ce am văzut în Zona 51, aproximativ 95% rămâne ascuns publicului.” După cum putem constata cu toţii, aceste adevărate revelaţii de o fundamentală importanţă sunt menţinute cu îndârjire ascunse faţă de opinia publică de către oculta mondială, care guvernează la ora actuală umanitatea. În timp ce „Guvernul din umbră” urmăreşte menţinerea secretului pentru a-şi perpetua dominarea mondială, civilizaţia din interiorul Pământului nu doreşte să revină prin forţă, ci se va face din nou cunoscută atunci când umanitatea va fi pregătită, ca nivel de conştiinţă. Existenţa tărâmului misterios din interiorul Pământului reprezintă o realitate extraordinară, esenţială, care cu siguranţă, în vremurile care vor urma, va fi din nou percepută la valoarea pe care o merită. Sursa: blog cosmos .
  2. Atlantida , Lemuria , Shambala . Informaţiile vehiculate în prezent despre aceste civilizaţii sunt învăluite în atât de multe teorii, legende şi speculaţii, încât este realmente dificil să decelezi ce anume mai poate fi considerat ca fiind un adevăr obiectiv. În cele ce urmează vom urmări să evidenţiem totuşi elementele cele mai pertinente, susţinute de atestările istorice. Cele mai cunoscute consemnări istorice despre Atlantida sunt scrierile lui Platon, Critias și Timeu, datate în jurul anului 380 î.H. Există însă şi alţi istorici ai antichităţii care au făcut referiri la Atlantida, mult mai puţin consistente decât cele ale lui Platon şi tocmai de aceea mai puţin cunoscute. Istoricul R. Cedric Leonard indică faptul că anticii Hellanicus şi Herodot au amintit de Atlantida chiar cu 100 de ani înaintea lui Platon. Sursa informațiilor lui Platon o reprezintă consemnările lui Solon, unul dintre cei șapte înțelepți ai Greciei antice (640-558 î.Hr.). Solon, la rândul său, apelase la istoriografii greci și la arhivarii egipteni, ba chiar și la prelații zeiței egiptene Neith, făcându-și însemnări. Însemnările sale au rămas la Dropides, străbunicul lui Platon. Solon a aflat astfel că Atlantida era o „putere uriașă” de „o frumusețe ieșită din comun”, „venind dintr-o altă lume”, situată pe un mare teritoriu aflat în Oceanul Atlantic. Sistemul politic al Atlantidei era o monarhie ereditară, în care regii au devenit tirani de temut. Solon relatează că datorită unor conflicte interne teribile, acel teritoriu s-a scufundat complet. Interesant este faptul că aceeași tematică o regăsim la unele popoare din Asia, din America de Sud și din Africa. Aşa cum arată istoricul R. Cedric Leonard, cu 4.000 de ani î.Hr., în „Cartea egipteană a morţilor” se afirmă că „Regele Toth guverna peste Insula din Vest, care a fost distrusă de ape şi i-a adus pe conducătorii supravieţuitori pe ţărmurile Egiptului”. În Vishnu Purana, cu 2.000 de ani î.Hr. există referiri la „Atala, Insula Albă din Oceanul Vestic”. În Mahabharata, în cartea Karna Parva, prin anul 600 î.H., se menţionează că la capătul unui război care a durat zece ani „Atala şi toţi locuitorii ei s-au scufundat în Oceanul din Vest”. Este de asemenea semnificativ să constatăm că pe continentul american întâlnim multe locuri ale căror denumiri indică o foarte posibilă conexiune cu fosta civilizaţie din Atlantida. Iată câteva dintre acestea: Atlán (în istmul Panama), Aztlán (în mitologia aztecă), Atitlan (în Guatemala), Mazatlan (în Sinaloa), Azatlan (în zona lacului Michigan), Aztalan(în statul Wisconsin), putând include aici și denumirea de „Oceanul Atlantic”, precum și numele orașului Atlanta, capitala statului Georgia. Informaţii legate de Atlantida au fost obţinute şi pe o cale mai puțin obișnuită, cea a clarviziunii. Printre cele mai demne de luat în seamă informații de acest gen sunt cele oferite de Edgar Cayce, deoarece percepțiile acestui faimos medium s-au dovedit a fi uimitor de exacte în mii de alte cazuri care au putut fi verificate. Viziunile lui Edgar Cayce descriu Atlantida ca fiind o societate foarte avansată din punct de vedere tehnologic, care folosea aparate de zbor extrem de performante, energia laser, energia atomică, precum şi puterea generată de anumite cristale uriașe. Cayce afirmă că fiecare cristal ar fi avut cel puțin 6 metri înălţime şi că aceste cristale erau aşezate în serii de câte trei, producând astfel un vortex de energii cosmice de mare putere. Însă, această energie uriașă a ajuns să fie folosită în scopuri războinice, ceea ce a dus în final la distrugerea şi scufundarea completă a continentului, aproximativ în jurul anului 10.500 î.Hr. Un alt clarvăzător renumit, Rudolf Steiner, care a fost de asemenea unul dintre cei mai importanți exponenți ai ocultismului din secolele XIX-XX, afirma că cei mai evoluaţi dintre atlanți erau grupaţi sub conducerea unui mare preot şi erau supuşi unei educaţii spirituale cu totul speciale, care le permitea cunoaşterea deplină a tuturor misterelor şi înţelegerea puterilor divine. Acesta ar fi grupul din care, conform teoriei sale, au coborât primii preoţi-regi ai rasei arienilor. În cartea sa, The Ancient Secret of the Flower of Life, iniţiatul Drunvalo Melchizedek afirmă că teritoriul Atlantidei s-a ridicat din ocean acum 60-70.000 de ani. În cadrul civilizaţiei foarte avansate care s-a dezvoltat de-a lungul a zeci de mii de ani, pe nivelul cel mai înalt de evoluţie spirituală s-au aflat aşa-numitele „Fiinţe Înălţate” sau „Maeştri Iluminaţi”. De la un anumit moment, în Atlantida ştiinţa a început însă să fie înţeleasă într-un mod greşit, iar aceasta a condus la o schismă faţă de legile spirituale care, în cele din urmă, a provocat un cataclism nemaipomenit. Drunvalo Melchizedek spune că odată cu scufundarea Atlantidei s-a produs şi un teribil accident al „alunecării dimensiunilor realităţii” şi pătrunderea într-un fel de stranie falie temporală, între două cuante de timp, fenomen care produce şi în prezent puternice anomalii în zona pe care o numim „Triunghiul Bermudelor”. În culturile mai multor popoare există de asemenea referiri la o civilizaţie mult mai veche decât Atlantida, şi anume civilizaţia din Lemuria. Informaţiile strict istorice despre Lemuria sunt însă practic inexistente, concepţia oficială fiind aceea că existenţa Lemuriei nu este decât un mit. Dintre puţinele referiri ale textelor antice care ar putea viza existenţa Lemuriei, menţionăm scrierile sacre hinduse Rig Veda sau Ramayana, în care se spune că în vremuri extrem de îndepărtate exista în oceanul din estul Indiei un imens teritoriu. Acolo trăia un popor de adoratori ai Soarelui, care a fost distrus de un imens cataclism, iar teritoriul lor s-a scufundat în adâncurile apelor. O parte din cei care au supravieţuit au reuşit să ajungă ulterior în India, ei fiind de fapt primii brahmani care au învăţat poporul. Acelaşi tip de relatare apare şi în miturile creaţioniste din textele Popol Vuh şi Codex Troana ale civilizaţiei Maya sau în legendele locuitorilor din Hawaii. Realitatea civilizaţiei lemuriene a fost susţinută mai ales în anumite cercuri spirituale şi iniţiatice. Rudolf Steiner, de exemplu, afirma că există lucrări esoterice conform cărora Lemuria (sau continentul „Mu”) ar fi fost continentul-mamă, leagănul omenirii, asupra căruia s-a abătut însă o cruntă tragedie, astfel că într-o singură noapte acesta s-ar fi scufundat. Renumita cercetătoare şi exploratoare Helena Blavatski, fondatoarea Societății Teosofice, relata că în peregrinările sale prin Tibet a găsit în mănăstirile sacre ale Tibetului la așa-numiţii mahatmas (suflete mari, iluminate) un manuscris intitulat „Cartea Dzyan”. Despre acesta, înțelepții spuneau că este un vechi text din Atlantida în care se pomenea de evoluția umanității prin mai multe rase, între care lemurienii și atlanții. În cartea sa, „Doctrina Secretă”, apărută în anul 1888, Helena Blavatski susţinea că nenumărate rase umane s-au succedat pe Terra înaintea celei pe care o cunoaştem şi căreia îi aparţinem. În tradiţia antică tibetană, în special în sistemul Kalachakra, un loc cu totul aparte îl are sistemul de raportare la ceea ce se consideră a fi focarul spiritual fundamental al umanităţii sau tărâmul înţelepţilor, numit „Shambala” (Izvorul Fericirii Divine). Textele antice tibetane şi indiene spun despre acest popor de o vechime imemorială al înţelepţilor planetei că ar proveni la origine din anumiţi „conducători celeşti coborâţi din stele”. Cele mai vechi texte secrete tibetane, Kanjur şi Tanjur, care au fost accesibile şi traduse doar într-o măsură infimă faţă de volumul uriaş de informaţii pe care le conţin (numai Kanjur are peste 300 de volulme), consemnează faptul că în trecutul îndepărtat, „conducătorii celeşti” au venit pe Pământ, iar o parte dintre ei au rămas aici pentru a ghida omenirea de-a lungul timpului. Astfel, ei sunt cei care au imprimat într-un mod de cele mai multe ori nevăzut toate marile idei şi curente benefice care au impulsionat omenirea şi tot ei au acţionat adeseori pentru menţinerea echilibrului planetar. Există atestări care indică faptul că în perioadele (vârstele) ciclice marcate de un înalt nivel spiritual, Shambala a fost vizibilă în planul fizic, în timp ce de-a lungul vârstelor dominate de întunericul ignoranţei, acest tărâm al înţelepţilor a putut fi accesibil doar în planul eteric, adică într‑un plan paralel, situat la o frecvenţă de manifestare superioară realităţii fizice. Ultima manifestare fizică a Shambala-ei a avut loc în Tibet, zonă în care tradiţia cunoscută sub numele de Kalachakra (Roata Timpului) este axată și astăzi aproape în exclusivitate pe comuniunea spirituală cu lumea Shambala-ei. Atestările textelor străvechi ale tradiției Kalachakra afirmă că Shambala a devenit invizibilă odată cu începutul epocii Kali Yuga, acum aproximativ 6.000 de ani. În conformitate cu anumite profeții din epoca modernă și contemporană, în viitorul apropiat următoarea proiecție în planul fizic a tărâmului divin al Shambala-ei va fi în România. De altfel în aproape toate tradiţiile spirituale ale umanităţii există indicii şi mărturii concordante despre existenţa unui tărâm sfânt privit ca fiind centrul spiritual suprem al lumii. Hinduşii îi spun „Ariavarşa” sau „Paradesha”, budiştii îl numesc „Shambala”, chinezii „Xi Pien”, ruşii îl cunosc ca „Belovodie” sau „Janaidar”, vechii evrei ca „Salem”, „Grădina Edenului” sau „Pământul Făgăduinţei”. De asemenea, tradiţia dacică îl consemnează ca „Insula Albă” sau „Ostrovul Preafericiţilor”, iar literatura esoterică sub numele de „Shangri-La”, „Agartha”, „Tărâmul zeilor” etc. Marele esoterist francez Rene Guenon afirma despre Shambala că aceasta este ca un fel de „Arcă a lui Noe”, întrucât deţine permanent germenele reînfloririi civilizaţiei. În zonele de proiecție ale Shambala-ei pe Pământ există anumite pasaje speciale secrete destinate comunicării directe între cele două lumi. Existenţa acestui tărâm misterios este strâns legată de numeroasele referiri şi relatări ce au fost înregistrate de-a lungul timpului cu privire la civilizaţia foarte avansată care există în cavitatea interioară locuibilă a Pământului. Existenţa acestei vaste cavităţi interioare a Pământului şi a civilizaţiei de acolo este de asemenea un secret extrem de strict păzit de către „elita” mondială a puterii din umbră. Faptul că această cavitate este reală este pus însă cu claritate în evidenţă de fotografiile recent realizate din satelit ale deschiderilor de la poli, în care se văd uriaşele intrări. Atât guvernul american, cât şi anumite detaşamente secrete ale celui de-al treilea Reich au cunoscut foarte bine faptul că acest tărâm există şi au iniţiat chiar campanii militare pentru cucerirea lui. Prin nivelul spiritual şi tehnologic pe care îl posedă, populaţia din interiorul Pământului permite însă doar accesul grupurilor sau persoanelor al căror nivel de conştiinţă a ajuns la un grad suficient de maturitate şi care au depăşit nivelul afirmării de sine prin intermediul războaielor de cotropire. Sursa: blogul-cosmic.ro

Despre noi

Comunitatea GAMELIFE.RO a fost infiintata in anul 2012 si a functionat pana in 2017! Deoarece comunitatea a avut un impact major in gaming in ultimii 10 ani am decis sa reinviem proiectul si sa il ducem inapoi unde e locul ! LIVE THE GAME WITH US !

Statistici Forum / Parteneri

Statistici T5

×
×
  • Create New...