Jump to content

th3#afk

Administrators
  • Posts

    2,050
  • Joined

  • Last visited

  • Days Won

    123
  • Points

    291,804 [ Donate ]
  • Country

    Romania

Other groups

Web Developer

Staff Member

th3#afk belongs to the Staff group.

th3#afk last won the day on May 16

th3#afk had the most liked content!

About th3#afk

  • Birthday 08/18/1990

Contact Methods

Personal Information

  • Gender
    Male
  • Location
    Sibiu
  • Interests
    Gaming

Recent Profile Visitors

200,298 profile views

th3#afk's Achievements

  1. This post cannot be displayed because it is in a password protected forum. Enter Password
  2. FIFA 22 Cross-play Test FAQ We’re eager to let our players connect across multiple platforms, and in the near future we’ll be testing Cross-play functionality in Online Seasons and Online Friendlies on the PlayStation 5, Xbox Series X|S, and Stadia versions of EA SPORTS FIFA 22. We’re looking forward to seeing your feedback on Answers HQ and we’ll cover everything you need to know about Cross-play in this article. We’ll let you know when this Cross-play test kicks off on EAFIFADirect as well as in-game. So let’s jump right in. What is this Cross-play test and what modes is it available for? For FIFA 22, Cross-play is the ability to play the game with players from different platforms. Our Cross-play test will be available in Online Seasons and Online Friendlies, meaning that you can choose to play FIFA 22 with a friend on another platform, or climb the Online Seasons Divisions against players potentially playing on other platforms. As mentioned earlier, this Cross-play test will be available to all players on the PlayStation 5, Xbox Series X|S, and Stadia versions of FIFA 22. Why is this Cross-play test only in Online Seasons and Online Friendlies? While we want to enable our players to play with as many friends and others as possible, we limited the test to these two modes with the aim of reducing the chance for introducing new issues into the game. We are confident that the game data and feedback that we get from these two modes will help inform how Cross-play could further be implemented in future titles. How do I enable or disable the Cross-play test? Once this Cross-play test is activated, when you’re in the main menu of FIFA 22, you can find a widget in the bottom right hand corner that can be opened with the corresponding button prompt, as pictured below. From this widget, you can simply follow the button prompt to enable or disable your Cross-play test participation. There’s nothing else that you need to do. In this widget, you can also search for friends regardless of their platform, and you can also block and/or mute someone if desired. You can also control your Cross-play test participation by visiting the Matchmaking Options Settings screen, as pictured below. How do I Cross-play with my friend? In order to Cross-play with a friend in Online Friendlies during this test, first you’ll want to open the widget we mentioned above and add your friend to the in-game friends list. You can search for your friend by their platform or EA username as indicated by the on screen button prompt. Once you have found your friend’s name, select them and choose the option to add them as a friend. Your friend should accept your request in the widget. To play with a friend, you can select their name from your friends list in the widget and follow the button prompts to invite them to a match. You can also simply enter the Online Friendlies mode and select your friend from the list presented on screen to invite them to a match. How do I Cross-play in Online Seasons? Assuming that you have the Cross-play test enabled, you can head into Online Seasons as you normally would, there’s nothing else that needs to be done. As usual, the matchmaking will search for an appropriate opponent, and they may or may not end up being on a different platform than you. Does Cross-play affect FIFA 22 gameplay or matchmaking at all? Our Cross-play test does not have any direct impact on the gameplay of FIFA 22. You can think of this Cross-play test as just another part of the game. When you’re matchmaking in Online Seasons, FIFA 22 will consider players from other platforms as long as you’ve opted in. What else do I need to know about the Cross-play test? When you’re searching for a friend on the main menu widget, you will see a Cross-play platform indicator beside their name. If your friend is on the same platform as you, the indicator will show the platform you’re on. If your friend is on a different platform, a different Indicator will be shown. The same indicators will also display during matches when playing in Online Seasons. —---------------------------- Sursa : https://www.facebook.com/easportsfifa
  3. [EN] - Game State Integration now requires the command-line option "-gamestateintegration" to function. This is because there can be a per-frame performance impact to using game state integration. // [RO] - Pentru a funcționa, Game State Integration necesită acum specificarea comenzii „-gamestateintegration” în opțiunile de lansare. Acest lucru este necesar deoarece integrarea stării jocului poate avea un impact asupra performanței per cadru.
  4. [MISC] – Updated Team Spirit sticker and logo to more closely match their workshop submission. – Adjusted the ‘Glitter’ sticker effect to appear more sparkly in the player’s viewmodel. [STEAM INPUT] – Added support for “-nojoy” command line parameter to fully suppress Steam Input performance overhead. [GAMEPLAY] – Fixed a recently reported smoke bug. Sursa: https://blog.counter-strike.net/
  5. Salut, Astăzi vom discuta despre şiruri de caractere (sau stringuri) în Python. Definiţie Un string reprezintă orice tip de text inclus între ghilimele simple, duble sau triple. De exemplu: s = 'Python' este acelasi lucru cu s = "Python" sau s = """Python""". Între ghilimele simple şi duble nu există nici o diferenţă, însă ghilimelele triple sunt folosite pentru a reprezenta texte care se întind pe mai multe linii. Mai mult, şi ghilimelele triple pot fi simple sau duble, fără nici o diferenţă între acestea. Exemplu: s = """ acest text este scris pe mai multe randuri """ s = ''' Şi textul acesta este scris pe mai multe rânduri ''' Deşi interpretatorului Python nu îi pasă ce tip de ghilimele folosim pentru a defini stringul nostru, suntem obligaţi totuşi să încheiem reprezentarea cu acelaşi tip de ghilimele cu care am început. Prin urmare, nu sunt permise scrieri precum s = 'text". Aşa cum spuneam în lecţia anterioară, calculatorul va reprezenta orice tip de date drept o înşiruire de 0 şi 1. Caracterele sunt mai greu de reprezentat pentru un calculator, aşa că pentru a-şi uşura munca, se foloseşte de un encoding. Un encoding va indica o reprezentare a caracterelor într-un format mai uşor de înţeles pentru calculator. De exemplu, ASCII este un format de encoding mai vechi folosit pentru a reprezenta 256 de caractere (printre care toate cele de pe tastatura voastră). Acest format leagă orice caracter la un număr întreg cuprins între 0 şi 255. Numărul 255 nu este întâmplător, această reprezentare reuşind să reprezinte caractere în 8 biţi (2 ** 8 = 256). ASCII este totuşi un model de reprezentare destul de vechi şi depăşit de multitudinea de caractere disponibile în zilele noastre. Din acest motiv există multe alte sisteme de encoding. În mod implicit, Python va folosi sistemul UTF-8 pentru a reprezenta caracterele sale. Putem accesa reprezentarea unui caracter folosind funcţia ord(caracter), unde caracter trebuie să fie un string de lungime 1. Inversul acestei funcţii este chr(numar), unde numar este un număr întreg, iar rezultatul funcţiei este caracterul reprezentat de acel număr. Această discuţie nu este tocmai inutilă, reprezentarea acestor caractere este folosită pentru a efectua operaţii de comparaţie între stringuri (operaţii de mai mic sau mai mare decât) şi, deşi nu veţi avea nevoie să accesaţi în mod explicit reprezentarea unui string, sunt şanse ca la un moment dat să aveţi nevoie de o schimbare de encoding. Operaţii pe stringuri Un string Python poate fi privit drept o listă de caractere aflate într-o anumită ordine. Astfel, putem selecta un substring al stringului nostru folosind paranteze pătrate []. Dacă vrem să selectăm un singur caracter, este suficient să specificăm în parantezele pătrate poziţia caracterului în string. Dacă vrem să selectăm mai multe caractere consecutive deodată, atunci avem la dispoziţie "notaţia slice". Notaţia slice permite selectarea unor caractere dintr-un interval (selectarea unui substring). Pentru a specifica acest interval, în interiorul parantezelor pătrate scriem poziţiile de început şi de final, despărţite prin semnul :. Dacă poziţia de început este primul caracter al stringului sau poziţia de final este ultimul caracter, atunci putem omite precizarea acelei poziţii. Exemplu: >>> s = 'Python' >>> s[2] 't' >>> s[2:4] 'th' >>> s[:2] 'Py' >>> s[2:] 'thon' >>> s[:] 'Python' Observaţie: numărătoarea poziţiilor (indecşilor) caracterelor din string începe de la 0. Astfel, în exemplele de mai sus, pe prima poziţie se află caracterul P, pe a doua poziţie caracterul y şi aşa mai departe. Atenţie: intervalul descris de notaţia slice este închis la capătul din stânga şi deschis la cel din dreapta. Cu alte cuvinte, elementul de pe poziţia de start a notaţiei va fi inclus în rezultat, iar caracterul indicat de poziţia de final nu va fi inclus. Observăm în exemplul de mai sus, pentru cazul s[2:4] au fost selectate caracterele t aflat pe poziţia 2 şi h aflat pe poziţia 3, dar o aflat pe poziţia 4 nu a fost inclus. Până acum am prezentat o singură operaţie pe stringuri: operaţia de selectare. În continuare vom prezenta alte operaţii utile atunci când avem de-a face cu un astfel de tip de date. Operaţiile aritmetice de adunare şi înmulţire sunt posibile asupra stringurilor, dar au un efect poate neaşteptat. Exemplu: >>> s1 = 'Python' >>> s2 = 'Sarpe' >>> s1 + s2 'PythonSarpe' >>> s1 * 2 'PythonPython' După cum puteţi observa, adunarea a două stringuri rezultă în concatenarea acestora, iar înmulţirea unui string cu un număr natural, va multiplica textul stringului de atâtea ori cât indică numărul ales. Atenţie: pentru adunare, ambele elemente trebuie să fie string, iar pentru înmulţire este necesar un string şi un număr întreg. Pentru a verifica apartenenţa unui substring la un string, putem folosi cuvântul cheie in. >>> s1 = 'Python' >>> 'i' in s1 False >>> 'y' in s1 True Alte câteva metode utile în lucrul cu stringurile sunt: str(n) - realizează convertirea unui obiect care nu este string, într-un string (de exemplu 1 devine "1" min(s), max(s) - returnează litera minimă/maximă din string (atenţie, toate literele mari vor fi considerate "mai mici" decât orice literă mică). s.lower(), s.upper() - returnează o copie a stringului cu toate literele mici sau cu toate literele mari len(s) - returnează un număr corespunzător dimensiunii stringului (numărul de caractere care îl alcătuiesc) s.split(delimitator) - împarte stringul în bucăţi delimitate de parametrul "delimitator". Rezultatul va fi o listă, iar delimitatorul trebuie sa fie string Pentru mai multe detalii despre funcţiile şi metodele suportate de stringuri, consultaţi documentaţia oficială. Formatarea textului O parte importantă în lucrul cu stringurile o reprezintă formatarea acestora. Prin formatare vom intelege posibilitatea de a crea un string în mod dinamic folosind valori păstrate în variabile. Prima şi cea mai simplă metodă de formatare o reprezintă concatenarea stringurilor implicate folosind operaţia de adunare: >>> nume = 'Madalin' >>> ani = 23 >>> 'numele meu este ' + nume + ' si am ' + str(ani) + ' ani' 'numele meu este Madalin si am 23 ani' Observaţi convertirea variabilei ani folosind funcţia str(). Fără această convertire, am primi eroare deoarece nu putem adăuga un string şi un număr. O altă metodă de formatare o reprezintă folosirea caracterului %: >>> nume = 'Madalin' >>> ani = 23 >>> 'numele meu este %s si am %d ani' % (nume, ani) 'numele meu este Madalin si am 23 ani' %s indică faptul că pe acea pozitie se asteaptă un element de tip string, iar %d indică prezenţa unui element de tip întreg. Sunt mai multe tipuri de astfel de simboluri specifice diferitelor tipuri de date, dar nu vom intra în detalii aici. Observaţi totuşi absenţa funcţiei de convertire a variabilei ani. Din moment ce am specificat deja în interiorul formatării că ne aşteptăm la un număr pentru poziţia aceea, Python va realiza singur conversia. Totuşi ordinea parametrilor din paranteză contează. A treia metodă de formatare a stringurilor este metoda format(). >>> nume = 'Madalin' >>> ani = 23 >>> 'numele meu este {} si am {} ani'.format(nume, ani) 'numele meu este Madalin si am 23 ani' Observăm că nu a fost nevoie de convertirea variabilei ani şi nici de specificarea unui tip de date pentru poziţiile în care vor urma să fie introduse valorile variabilelor noastre. Cu toate acestea, ordinea parametrilor încă este importantă ceea ce nu mereu ne convine. Din fericire, acoladele pot conţine informaţii despre parametrii. Astfel, dacă punem un număr în interiorul acoladelor, atunci Python va asocia acel număr cu poziţia parametrilor din metoda format (atenţie totuşi, numărătoarea începe de la 0 şi se poate continua până la numărul parametrilor - 1). >>> 'numele meu este {1} si am {0} ani'.format(ani, nume) 'numele meu este Madalin si am 23 ani' Mai mult, această metodă ne permite refolosirea parametrilor prin repetarea unui index (numărul parametrului) Deja avem mai multă flexibilitate, dar încă nu e suficient. Ordinea parametrilor este încă importantă. Pentru a rezolva şi acest ultim inconvenient, putem scrie în locul numerelor dintre acolade, denumiri pentru variabilele care vor fi înlocuite (denumirile acestea pot fi diferite de numele variabilelor). În acest mod, poziţia parametrilor nu va mai conta pentru că vor fi identificaţi prin acea denumire. La fel ca în cazul indecşilor, şi această metodă ne permite să repetăm un anumit parametru prin reutilizarea numelui său în string. >>> 'numele meu este {nume} si am {varsta} ani'.format(nume=nume, varsta=ani) 'numele meu este Madalin si am 23 ani' Ultima metodă de formatare (da, încă mai sunt) a fost adaugată în Python 3.6 şi presupune adaugarea caracterului f înaintea şirului nostru de caractere, iar între acolade, vom trece numele variabilelor pe care vrem să le includem în formatare (de această dată, numele variabilelor din acolade trebuie să coincidă cu cel din declarare). >>> nume = 'Madalin' >>> ani = 23 >>> f'numele meu este {nume} si am {ani} ani' 'numele meu este Madalin si am 23 ani' Această metodă este interesantă deoarece tot ce este în interiorul acelor acolade, va fi interpretat de Python. Astfel, putem avea expresii (operaţii aritmetice, apeluri de funcţii etc) direct în interiorul formatării. Exemplu: >>> nume = 'Madalin' >>> ani = 23 >>> f'numele meu este {nume.upper()} si am {ani+2} ani' 'numele meu este MADALIN si am 25 ani' Atât pentru astăzi, sper că am fost suficient de clar. Mai sunt enorm de multe lucruri de spus despre stringuri, însă cel mai bine se învaţă prin practică. Dacă aveţi orice fel de întrebare, nu ezitaţi să scrieţi în comentarii, dacă nu, pe data viitoare. Sursa: madalinfasie.ro
  6. Chaos theory nu a fost in 2007? ma refer la film !
  7. Salut, Acum că am trecut de partea introductivă, suntem pregătiţi să ne aruncăm în specificaţiile limbajului. Astfel, următoarele câteva lecţii vor fi dedicate variabilelor şi tipurilor de date în Python. Pe scurt, o variabilă este o zonă rezervată de memorie în interiorul căreia putem păstra informaţii. Mai mult, în funcţie de tipul informaţiei pe care o păstrează, o variabilă poate fi de mai multe tipuri. Tipul unei variabile se mai numeşte şi tip de date. Teorie: După cum ştim, un calculator "gândeşte" numai în valori de 1 şi 0. Prin urmare, orice valoare ne-am dori să păstrăm în memorie, va avea o reprezentare în baza 2. De exemplu, să presupunem că pentru a reprezenta un număr întreg, este nevoie de 4 bytes, echivalent cu 4 * 8 = 32 de biţi (un bit este un număr 1 sau 0). Fiecare modalitate de a combina cele 32 de numere 1 sau 0 va reprezenta un număr întreg unic. Având presupunerile anterioare, putem deduce faptul că 4 bytes pot reprezenta 2^32 = 4294967296 (2 la puterea 32) numere întregi distincte (jumătate fiind negative, iar jumătate pozitive). Din acest motiv apar şi acele limitări pentru câte numere pot fi reprezentate cu un anumit tip de date. Pur şi simplu nu sunt suficienţi biţi. Unde vreau să ajung cu asta? Nicăieri. Mi se pare doar util şi interesant să ştiţi ce se întâmplă în spatele codului pe care îl scriem. Revenind la discuţia noastră, în Python crearea unei variabile se realizează atunci când îi atribuim pentru prima dată o valoare. Tipul de date asociat acesteia va fi determinat de interpretator în momentul rulării. Acest lucru ne permite să reutilizăm numele unei variabile care a fost deja declarată cu un anumit tip de date şi să îi atribuim un cu totul alt tip. Pentru a crea o variabilă, folosim sintaxa: nume_variabila = valoare. Exemplu: x = 4 Atenţie! Numele unei variabile nu va avea niciodată ghilimele în jurul său, ghilimelele vor indica un alt tip de date numit string. Vom discuta despre şiruri de caractere (stringuri) în lecţia următoare. Pentru a verifica tipul unei variabile putem folosi functia type(nume_variabila), unde nume_variabila este numele variabilei al cărei tip vrem să îl aflăm. Tipurile de date standard in Python sunt: Numeric String (şir de caractere) Listă Tuplă Dictionar Set Astăzi vom discuta despre tipurile de date numerice. În mod evident, ele vor reprezenta valori numerice. Python 3 ne oferă suport pentru 3 tipuri de numere: int (numere întregi), float (numere reale, cu virgulă) şi complex (numere complexe). Mai mult, Python ne permite să schimbăm tipul de date oricând ne dorim. Tot ce trebuie să facem este să apelăm una dintre funcţiile built-in (preinstalate) cu numele specific tipului de date dorit. Exemplu: >>> x = 2.0 >>> type(x) <class 'float'> >>> x = int(x) >>> type(x) <class 'int'> Mai sus am creat o variabilă numită x cu valoarea 2.0. Am folosit apoi funcţia type() pentru a afla tipul de date. Apoi folosim funcţia int() pentru a converti valoarea de tip float a variabilei noastre într-una de tip int (număr întreg). Astfel am realizat conversia de la un număr float la un int. În mod similar, folosim funcţia float() pentru a converti un număr într-unul de tip float şi complex() pentru complex. Mai mult, convertirea tipului de date poate fi facută şi de la tipuri nenumerice precum un string (care contine touşi reprezentarea unui numar) folosind aceleaşi metode (mai multe despre asta în lecţia despre şiruri de caractere). Câteva funcţii şi operaţii built-in utile atunci când lucrăm cu numere sunt: 2 + 2 # suma a două numere 2 - 2 # diferenţa a două numere 2 * 3 # produsul a două numere 4 / 2 # împărţirea a două numere (returnează float, cu virgulă) 4 // 2 # împărţirea a două numere (returnează int, câtul obţinut în urma împărţirii cu rest) 4 % 2 # restul împărţirii celor două numere 2 ** 4 # ridicare la putere (2 la puterea 4) pow(2, 4) # ridicare la putere (identic cu metoda anterioară) min(2, 4) # minimul celor două numere max(2, 4) # maximul celor două numere abs(x) # valoarea numărului în modul round(x) # valoarea rotunjită a numărului Şi multe altele. Pentru a avea acces la şi mai multe funcţii şi constante matematice, avem la dispoziţie modulul math. Vom discuta însă despre module şi despre cum le putem folosi într-o lecţie viitoare. Cam atât pentru moment, sper că am fost suficient de clar. Dacă aveti orice fel de intrebare, puteţi să îmi scrieţi în comentarii, altfel pe data viitoare. Articol preluat de pe madalinfasie.ro
  8. Sintaxă şi convenţii | Partea 2 Salut, Astăzi vom evita, din nou, programarea efectivă (scuze) şi ne vom arunca o privire peste sintaxa generală a limbajului şi ce convenţii sunt folosite în comunitatea de dezvoltatori pentru a facilita dezvoltarea şi menţinerea aplicaţiilor. Vom începe cu prezentarea principalelor convenţii de scriere. Convenţiile de scriere nu sunt obligatorii, iar fiecare este liber să îşi creeze propriul set de convenţii de scriere a codului astfel încât dezvoltarea unui proiect să fie cât mai uşoară pentru el. Totuşi, atunci când suntem nevoiţi să lucrăm în echipă, o convenţie comună de scriere este cea mai indicată (gândiţi-vă numai ce ar însemna ca într-o echipă de 10 oameni, fiecare să îşi folosească propria convenţie de denumire a variabilelor sau de indentare). Dacă echipa în care lucraţi are deja o convenţie, atunci urmaţi-o pe aceea, altfel, dezvoltatorii Python au creat un set de indicaţii special gândite pentru a dezvolta cod cât mai "curat". Acest set de convenţii poartă numele de PEP8 şi îl puteţi găsi în documentaţia oficială. Câteva exemple de convenţii prezente în acest standard sunt: Denumirea claselor începe cu literă mare, iar toţi ceilalţi indentificatori (variabile, funcţii etc) vor fi scrişi cu literă mică; Dacă numele unei variabile (sau funcţii) conţine mai multe cuvinte, acestea vor fi separate printr-un underscore "_"; Dacă numele unei clase conţine mai multe cuvinte, acestea vor urma stilul CamelCase (cuvintele se vor scrie legat, prima literă a fiecăruia va fi o literă mare); Dacă numele unei funcţii sau metode începe cu underscore, atunci ea va fi considerată privată; Dacă numele unei funcţii sau metode începe şi se termină cu două underscore (ex: __init__), atunci va fi considerată funcţie specială a limbajului; Indentarea va fi alcătuită din patru spaţii; etc. Pentru a afla mai multe, puteţi accesa link-ul de mai sus, sau puteţi folosi un editor sau IDE care oferă suport pentru PEP8 şi astfel puteţi învăţa acest standard prin practică. Perfect, acum să trecem la sintaxă. Vom analiza următorul bloc de cod: variabila_mea = 5 if variabila_mea < 10: print('Numarul este mai mic decât 10') print('Alta linie') else: print('Numărul este mai mare decât 10') Nu vă faceţi griji pentru ce înseamnă codul de mai sus, singurul său scop este să ne demonstreze sintaxa Python. Dacă vreţi totuşi să vedeţi rezultatul, salvaţi acest cod într-un fişier cu extensia .py şi rulaţi-l din IDE sau din linia de comanda prin: python nume_fisier.py (pentru Windows) sau python3 nume_fisier.py (pentru Ubuntu). Rezultatul rulării va fi: Numarul este mai mic decât 10 Alta linie Prima observaţie o reprezintă absenţa caracterului ";" la finalul liniilor, aşa cum putem observa în multe alte limbaje de programare. O altă observaţie vizează blocurile de cod. După cum vedeţi, începerea unui bloc de cod este definită prin caracterul ":", însă nu există nici un caracter special pentru a indica finalul acelui bloc. Aici intervine indentarea. Cele două instrucţiuni din interiorul primei ramuri a if-ului, sunt rulate împreună, pentru că se află pe acelaşi nivel de indentare (acelaşi număr de spaţii). Mai mult, instrucţiunea else este pe acelaşi nivel de indentare cu if deoarece ele fac parte din aceeaşi instrucţiune de bază if-else (pe care o vom discuta în detaliu într-o lecţie viitoare). Indicaţie: nu este obligatoriu să folosim patru spaţii, atât timp cât folosim acelaşi număr de spaţii în întreg blocul de cod (ideal ar fi totuşi să se folosească acelaşi număr de spaţii în tot programul). Alegerea celor patru spaţii este susţinută însă de majoritatea comunităţii de dezvoltatori Python şi este specificată şi în standardul PEP8. Singurul lucru pe care va trebui să îl aveţi în vedere este faptul că Python face diferenţa dintre spaţii şi tab-uri. Dacă le folosiţi pe amândouă într-un program, chiar dacă acestea au acelaşi nivel de indentare, Python va returna o eroare şi vă va obliga să alegeţi una dintre cele două metode de indentare. Această problemă este comună atunci când copiem cod dintr-un IDE în altul, sau când nu există un standard stabilit într-o echipă. Un alt aspect important legat de sintaxă îl reprezintă faptul că Python este un limbaj case-sensitive. Prin urmare variabilele Abc şi abc sunt văzute drept două denumiri diferite. În încheiere, aş vrea să mai prezint modul prin care putem comenta liniile de cod în Python. Un comentariu este o linie pe care interpretatorul o va ignora. Comentariile sunt foarte utile pentru a explica anumite secţiuni de cod sau pentru a "păstra o bucată de cod pentru mai târziu" (lucru care, deşi pare tentant, trebuie evitat). Pentru a comenta o linie, folosim caracterul #. Exemplu: # Acesta este un comentariu # Un comentariu va fi întotdeauna ignorat print('Exemplu 1') # Comentariile pot fi puse şi pe aceeaşi linie cu instrucţiunile de cod, dar instrucţiunile de cod nu pot fi puse după comentarii După cum putem observa, această metodă nu ne permite să comentăm pe mai multe linii, decât dacă punem # în faţa fiecărei linii. În mod normal, Python nu ne oferă în mod explicit o metodă de a comenta mai multe linii deodată, însă, putem trece peste acest lucru, folosind stringuri (şiruri de caractere). Aşa cum vom vedea atunci când vom discuta despre stringuri, în Python este posibil să scriem un string pe mai multe linii folosind ghilimelele triple. Ştiind acest lucru, putem adăuga comentarii pe mai multe linii astfel: """ Acest comentariu poate fi scris pe mai multe linii. Dar nu vă lăsaţi păcăliţi. Este de fapt, un string. """ print('Exemplu 2') Dacă rulăm acest cod vom observa că doar textul din interiorul funcţiei print va fi afişat. Este important să reţineţi faptul că acest "comentariu" este de fapt un string, doar că nefiind asociat niciunei variabile, va fi ignorat de către interpretator. Acest comportament poate fi replicat pentru orice tip de date, astfel că dacă scriem un număr fără să-i asociem nici o variabilă şi el va fi ignorat. Stringul se întâmplă să fie mult mai util pentru a comunica detalii despre codul nostru decât un număr oarecare. Atât pentru astăzi. Dacă aveţi orice fel de întrebare, nu ezitaţi să o spuneţi. Dacă nu, pe data viitoare. Articol preluat de pe madalinfasie.ro
  9. Salut, De astazi vom începe o serie de tutoriale cu scopul de a învăţa limbajul de programare Python. Această serie îşi propune să fie suficient de uşor de urmărit indiferent dacă aveţi experienţă în programare sau nu. Ce este Python? Să începem prin a prezenta limbajul. Python este un limbaj de programare interpretat, interactiv şi orientat pe obiecte, gândit să fie uşor de citit şi de înteles. A fi un limbaj interpretat înseamnă că programul nostru nu va fi compilat, iar apoi rulat, ci va fi interpretat (şi implicit rulat) în mod direct, linie cu linie. Drept urmare a acestei caracteristici, apare posibilitatea de a interacţiona cu programul nostru în timpul rulării (deci interactiv). Pe lângă paradigma programării orientată pe obiecte, Python suportă şi programarea funcţională, programarea procedurală şi cea structurată. De ce Python? Este un limbaj foarte uşor de citit şi învăţat. Uşurinţa sa este dată atât de accentul pus pe cuvinte, în locul simbolurilor, cât şi posibilitatea de a lega mai multe instrucţiuni într-o singură linie de cod, permiţând citirea liniei în limbaj natural Portabil - nu depinde de platforma pe care a fost dezvoltat Scalabil - datorită sintaxei, este mult mai uşor să întreţinem un program de dimensiuni mari în Python, decât unul în C, Bash, Java etc Poate fi utilizat în multe domenii - inteligenţă artificială, analize de date, cercetare, automatizare, aplicaţii web etc Câteva companii mari care folosesc Python în momentul scrierii acestui articol sunt: Google, Dropbox, Instagram, Yahoo Maps etc Cum îl instalăm? Înainte de a instala Python, va trebui să discutăm un pic despre ce versiune să alegem. După cum probabil ştiţi, Python are în prezent două versiuni active Python 2 şi Python 3. Interesant este că aceste două versiuni nu sunt compatibile între ele (nu fără câteva modificări de cod şi schimbări de librării). Nu voi discuta despre diferenţele celor două versiuni prea mult, însă ceea ce trebuie să ştiţi este că Python 3 conţine mult mai multe funcţionalităţi noi decât contracandidatul său, iar suportul oficial pentru Python 2 va fi întrerupt în 2020. Având toate acestea în vedere, vom alege să folosim pe tot parcursul seriei acesteia, versiunea Python 3 Instalarea limbajului este destul de simplă, pentru cei ce folosesc Ubuntu, Python este deja instalat, va trebui doar să mai instalaţi câteva utilitare precum managerul de pachete pip, editorul standard IDLE şi câteva pachete specifice dezvoltării. sudo apt-get update sudo apt-get install python3-pip idle3 sudo apt-get install build-essential libssl-dev libffi-dev python-dev Pentru cei care au Windows, mergeţi pe pagina oficială Python www.python.org, secţiunea downloads şi descărcaţi executabilul pentru ultima versiune oficială de Python (adică nu descărcaţi versiunea beta). Rulaţi executabilul, şi urmaţi paşii instalării. Aveţi grijă totuşi să selectaţi opţiunea de adăugare a executabilului Python în variabila PATH. Această opţiune vă va permite să rulaţi python din lina de comanda fără a specifica întreaga cale către executabil. Pentru dezvoltarea efectivă, puteţi folosi absolut orice editor de text sau IDE doriţi. Câteva astfel de utilitare pot fi: Sublime text, Visual Studio Code, PyCharm etc. Pe parcursul acestui tutorial, eu voi folosi IDLE. Voi puteţi folosi orice editor sau IDE doriţi. Nu va afecta cu nimic parcurgerea lecţiilor ce vor urma. Hello World! Deschidem editorul ales şi scriem: print("Hello World!") Salvăm într-un fişier cu extensia .py şi rulăm programul. Pentru rulare, în cazul în care folosiţi un IDE care permite rularea programului din interfaţă, atunci folosiţi acea funcţie (în IDLE se rulează apăsând tasta F5). Dacă nu folosiţi un astfel de tool, atunci din lina de comanda, mergem în calea în care am salvat programul folosind comanda cd cale_catre_fisier şi rulăm programul folosind comanda python nume_fisier.py (pentru Windows) şi python3 nume_fisier.py (pentru Ubuntu). Motivul pentru această distincţie este că, în Ubuntu, avem ambele versiuni de Python instalate. De aceea, pentru a se face distincţia între acestea, este nevoie să fie rulată comanda python3. În urma rulării se va afişa pe ecran (sau în consolă) textul Hello world! Atât pentru astăzi, sper că am fost suficient de clar. Pentru orice fel de întrebări, puteţi să îmi scrieţi în comentarii. Pe data viitoare. Sursa : madalinfasie.ro
  10. [ANTWERP 2022 CS:GO MAJOR CHAMPIONSHIP] – The “Antwerp 2022 Viewer Pass” and the “Antwerp 2022 Viewer Pass + 3 Souvenir Tokens” are now available for purchase. 50% of the proceeds go to the players, teams, and organizations taking part in the PGL Antwerp 2022 CS:GO Major Championship. – With a Viewer Pass, you’ll get: — An upgradable Antwerp 2022 Event Coin. — Access to the Antwerp Pick’Em Challenge. — Unlimited team graffiti for the duration of the event. — Steam.tv team flair. — Access to Antwerp 2022 Souvenir Packages. – Team stickers and Player Autograph stickers are available for purchase. [MAPS] Climb – Fixed reduced buyzone in T spawn Ember – Geyser at Construction now pushes the player upwards with less force – Fixed bug with crates and geysers giving the player insanely high velocity (sorry lacyyy and mantra) – Fixed finishing warmup inside the elevator stopping the player from jumping – Fixed a plethora of minor bugs (thanks Joaokaka1998)
  11. Poate e dur, poate credeti ca-s nebun, ca stilul asta de viata nu e ala bun, dar nu eu l-am ales, el m-a ales pe mine si acum stii bine, doar asta-mi curge-n vine.

  12. This post cannot be displayed because it is in a password protected forum. Enter Password
×
×
  • Create New...