Nu amâna viața pentru ziua în care totul va fi perfect

Există o zi pe care mulți dintre noi o așteptăm.

Nu știm exact când va veni, dar suntem convinși că atunci lucrurile vor fi mai simple.

Atunci vom avea mai mult timp.

Atunci vom avea mai puține griji.

Atunci vom câștiga mai bine.

Atunci vom fi mai liniștiți.

Atunci vom călători.

Atunci vom petrece mai mult timp cu oamenii pe care îi iubim.

Atunci vom începe lucrurile pe care ni le dorim.

Și fără să ne dăm seama, începem să trăim o parte din viață așteptând o altă parte a ei.

Doar că există o problemă.

Ziua în care totul va fi perfect s-ar putea să nu vină niciodată.

Mereu va exista ceva de rezolvat

Când eram copii, probabil credeam că adulții au toate răspunsurile.

Păreau să știe ce trebuie făcut, unde trebuie mers și cum funcționează lumea.

Apoi am crescut.

Și am descoperit că lucrurile nu sunt chiar atât de simple.

Avem responsabilități.

Avem probleme.

Luăm decizii fără să știm întotdeauna dacă sunt cele corecte.

Uneori improvizăm.

Uneori greșim.

Și aproape întotdeauna există ceva ce trebuie rezolvat.

Dacă așteptăm momentul în care nu vom mai avea nicio grijă pentru a începe să trăim, riscăm să așteptăm foarte mult.

După o problemă apare alta.

După o factură vine următoarea.

După o perioadă aglomerată poate veni alta.

Viața nu ne oferă întotdeauna pauza pe care o așteptăm.

Uneori trebuie să învățăm să trăim chiar în mijlocul ei.

„O să fac asta când o să am timp”

Este probabil una dintre cele mai folosite propoziții.

O să citesc.

O să călătoresc.

O să încep proiectul acela.

O să vizitez locul acela.

O să sun omul acela.

O să petrec mai mult timp cu familia.

O să am mai multă grijă de mine.

Când o să am timp.

Dar timpul nu apare într-o dimineață la ușă și ne spune:

„Am venit. Acum poți să faci toate lucrurile pe care le-ai amânat.”

Timpul este deja aici.

Este ziua de astăzi.

Iar problema este că nimeni nu știe câte asemenea zile are.

Unele momente nu pot fi recuperate

Banii pierduți pot fi câștigați din nou.

Un obiect stricat poate fi înlocuit.

O oportunitate pierdută poate fi urmată de alta.

Dar există lucruri care se întâmplă o singură dată.

Copiii cresc o singură dată.

Părinții îmbătrânesc.

Prieteniile se schimbă.

Oamenii se mută.

Drumurile se despart.

Iar noi ne schimbăm odată cu toate acestea.

Fotografiile vechi sunt poate una dintre cele mai bune dovezi.

Deschizi o fotografie făcută cu ani în urmă și vezi niște oameni care, în momentul acela, probabil nu realizau cât de importantă va deveni imaginea peste timp.

Era doar o zi obișnuită.

Poate chiar una plictisitoare.

Astăzi însă ai putea da orice să te întorci pentru câteva minute acolo.

Asta este partea ciudată a timpului:

de multe ori nu știm că trăim un moment important până când acel moment devine o amintire.

Fericirea mutată mereu în viitor

Există o capcană în care este foarte ușor să intrăm.

„Voi fi fericit când...”

Când voi avea casa mea.

Când voi avea mai mulți bani.

Când voi găsi persoana potrivită.

Când voi schimba serviciul.

Când voi termina ratele.

Când copiii vor fi mai mari.

Când voi avea mai puține probleme.

Ne stabilim o destinație și credem că acolo ne așteaptă fericirea.

Ajungem.

Pentru o perioadă suntem bucuroși.

Apoi apare următoarea destinație.

Și din nou spunem:

„Când voi ajunge acolo...”

Nu este nimic greșit în a ne dori mai mult.

Visurile ne fac să mergem înainte.

Dar dacă nu putem aprecia nimic până când viața nu devine exact cum ne-o imaginăm, riscăm să transformăm prezentul într-o simplă sală de așteptare.

O zi obișnuită poate deveni cândva ziua de care îți va fi dor

Imaginează-ți o zi complet banală.

Te trezești.

Bei o cafea.

Cineva drag este lângă tine.

Copiii se joacă prin casă.

Primești un telefon de la cineva apropiat.

Te enervezi că trebuie să mergi la serviciu.

Te întorci acasă.

Mănânci.

Vorbești.

Râzi.

Te culci.

Nimic spectaculos.

Nicio veste extraordinară.

Niciun eveniment despre care să povestești tuturor.

Și totuși, peste douăzeci de ani, s-ar putea să îți dorești enorm încă o asemenea zi.

Nu pentru că s-a întâmplat ceva special.

Ci pentru că oamenii care erau acolo poate nu vor mai fi.

Copiii nu vor mai fi copii.

Casa poate nu va mai fi aceeași.

Tu nu vei mai fi omul de astăzi.

Poate că o viață frumoasă nu este alcătuită numai din momente extraordinare.

Poate că este alcătuită din mii de zile obișnuite pe care am învățat să le observăm.

Nu trebuie să renunțăm la ziua de mâine

A trăi prezentul nu înseamnă să ignorăm viitorul.

Trebuie să facem planuri.

Să economisim.

Să muncim.

Să construim.

Să avem obiective.

Dar există o diferență între a construi pentru viitor și a sacrifica permanent prezentul pentru el.

Poți economisi pentru vacanța de anul viitor și totuși să ieși astăzi la o plimbare.

Poți construi o carieră și totuși să găsești timp pentru oamenii pe care îi iubești.

Poți visa la o casă mai mare și totuși să fii recunoscător pentru locul în care dormi în seara aceasta.

Poți dori mai mult fără să disprețuiești ceea ce ai.

Cele două lucruri pot exista împreună.

Uneori „mai târziu” devine „niciodată”

Există conversații pe care le amânăm.

„O să îi spun.”

Există oameni pe care vrem să îi sunăm.

„Poate mâine.”

Există locuri în care vrem să mergem.

„La anul.”

Există lucruri pe care vrem să le încercăm.

„Când va fi momentul potrivit.”

Și probabil că de cele mai multe ori avem timp.

Dar nu întotdeauna.

Uneori circumstanțele se schimbă.

Uneori oamenii pleacă.

Uneori oportunitatea dispare.

Și atunci „mai târziu” se transformă într-un cuvânt mult mai greu:

„Dacă...”

Dacă aș fi sunat.

Dacă aș fi mers.

Dacă aș fi spus.

Dacă aș fi încercat.

Nu putem trăi încercând să evităm fiecare regret. Este imposibil.

Dar poate putem evita câteva dintre cele despre care știm deja că ne-ar putea urmări.

Nu ai nevoie de o viață perfectă pentru a avea momente frumoase

Poate că astăzi ai probleme.

Poate ai lucruri care nu au ieșit așa cum îți doreai.

Poate există ceva ce te preocupă.

Asta nu înseamnă că întreaga zi trebuie pierdută.

Poți avea probleme și totuși să râzi.

Poți fi obosit și totuși să te bucuri de o conversație.

Poți avea griji și totuși să privești un apus.

Poți trece printr-o perioadă dificilă și totuși să existe momente bune în interiorul ei.

Viața nu este împărțită perfect în perioade fericite și perioade triste.

De cele mai multe ori sunt amestecate.

Poate că maturitatea înseamnă și să învățăm să găsim puțină lumină chiar și atunci când lucrurile nu sunt complet așezate.

Dacă astăzi ar deveni cândva o amintire

Privește puțin în jur.

Camera în care ești.

Oamenii care fac parte acum din viața ta.

Lucrurile care te enervează.

Lucrurile pe care le consideri normale.

Vocea unui om drag.

Zgomotul din casă.

Mesajele pe care uneori nici nu ai chef să le citești.

Drumul pe care îl faci în fiecare zi.

Toate acestea par obișnuite pentru că sunt aici.

Dar imaginează-ți pentru câteva secunde că privești această zi de la o distanță de douăzeci de ani.

Ce ți-ar lipsi?

Ce persoană ai vrea să mai vezi?

Ce voce ai vrea să mai auzi?

Ce moment ai vrea să mai trăiești o singură dată?

Poate că răspunsurile ne pot spune ceva despre lucrurile care contează cu adevărat acum.

Viața se întâmplă în timp ce facem alte planuri

Vom continua să avem obiective.

Și este bine.

Vom visa.

Vom construi.

Vom încerca să avem mai mult.

Vom încerca să devenim mai buni.

Dar poate că, din când în când, merită să ne oprim.

Nu pentru mult timp.

Doar suficient cât să observăm unde suntem.

Să privim oamenii care sunt încă lângă noi.

Să apreciem lucrurile pe care cândva ni le doream și care astăzi ni se par normale.

Să facem fotografia.

Să dăm telefonul.

Să spunem ceea ce simțim.

Să mergem în locul acela.

Să începem lucrul pe care îl amânăm.

Pentru că viața nu începe după ce rezolvăm toate problemele.

Nu începe când avem suficienți bani.

Nu începe când avem mai mult timp.

Nu începe luni.

Nu începe anul viitor.

Viața a început deja.

Iar ziua aceasta, oricât de obișnuită pare acum, este o parte din ea pe care nu o vom mai primi niciodată înapoi.